Doream să cumpăr un apartament pentru unul dintre copii. Am urmărit mica publicitate, dar şi ziare specializate în vânzări şi am găsit ceva interesant, căci aveam şi eu condiţii.
Camerele să fie decomandate.
Orientarea să nu fie pe Nord.
Să fie la un etaj bun, nu la ultimul.
Să nu fie lângă ghena de gunoi.
Să nu aibă îmbunătăţiri.
Să nu fie neclarităţi juridice.
Apartamentul identificat îndeplinea aceste cerinţe. Am mers, l-am vizitat. Era seara. M-am mirat că proprietarul avea în baie şi bucătărie globuri albastre. Nu m-a deranjeat aspectul. Am făcut afacerea şi într-o săptămână aveam cheia şi meseriaşii tocmiţi de mine au început să lucreze, căci trebuia pusă gresie, dat gletul jos, pus altul, văruit, schimbat linoleumul, schimbate ferestrele, chiuvetele şi încă altele. Lumina albastră cu vopseaua albastră cu care vechiul proprietar astupase toate jupuiturile şi rugina de la obiectele sanitare, făceau un mix care determina ochiul să nu sesizeze că vopseaua acoperea ceva ce nu trebuia văzut.
Eu am plătit apartamentul. Am luat cheia de la fostul proprietar şi când am intrat ca nou proprietar am avut surpriza că luase globurile albastre, luase becurile. Îmi lăsase apartamentul chel. Nu mă deranjea că-l văzusem calic şi neajutorat. Cred că se răzbunase că am forţat micşorarea preţului până la limita acceptabilă a zonei, ceea ce însemna mult mai puţin decât pretenţiile lui aberante.
Când am pus becuri şi am aprins lumina am văzut în vaie că era un coşmar. Vopseaua albastră acoperea mult prea multe zone unde sărise smalţul de pe cadă, de pe chiuvetă. Mi s-a părut un gest de om mic, din moment ce i-am spus că schimb totul. Probabil nu o făcuse special, ci ca să trăiască el în acea stare de provizorat ca soluţie a unui individ care se pare că avea multe minusuri.




06 mai 2022