Cum era şi firesc, am decis ca alegerea liceului s-o facă însuşi fiul meu, căci el urma să facă liceul, mai aproape sau mai departe de casă, un liceu mai bun sau un liceu foarte bun. Aşa am plecat la drum să vedem mai multe licee din Bucureşti, ca el să fie în cunoştinţă de cauză. Am ajuns la Liceul ŞINCAI.
- Ce zici? L-am întrebat.
- Mda... Mi-a răspuns.
Era clar. Nu-i prea convenea. Credeam că a discutat şi cu colegii lui sau la clasă, dirigintele le-o fi spus el câte ceva despre fiecare liceu în parte. Am mers mai departe, la Liceul Mihai VITEAZUL.
- Ce zici? L-am întrebat.
- Mda... Mi-a răspuns din nou.
Am mers la Liceul Gheorghe LAZĂR.
Aceeaşi poveste.
Am mers la Liceul BĂLCESCU.
Nicio surpriză.
Am mers la Liceul CANTEMIR.
Idem.
Am mers şi la Liceul CARAGIALE.
Povestea s-a repetat. Deja începuse să mă apuce disperarea.
Am mers la Liceul de Informatică din Piaţa 1 Mai.
- Ce zici? L-am întrebat.
- Ăsta, da! Mi-a răspuns. Liceul acesta era cel mai pretenţios din Bucureşti. Se intra acolo numai cu medii foarte mari, undeva, peste nouă. Eu ştiam că el e un elev bun. Una este să fii bun la tine în şcoală şi alta este să te măsori într-o competiţie cu toţi elevii care vin de peste tot din şcolile generale ale Bucureştilor. Era un risc teribil, căci rezultatul acelei admiteri hotărăşte viaţa copilului. N-am zis nimic. Ajunşi acasă, am discutat cu soţia şi am hotărât să dăm curs alegerii lui, căci o medie de peste nouă va obţine indiferent care va fi contextul, iar cu o medie peste nouă, dacă totuşi nu este admis la Liceul de Informatică, la redistribuire, va prinde un liceu bun.
A dat admiterea şi a reuşit destul de lejer la liceul pe care el şi l-a ales. După un timp, am prins curaj şi l-am întrebat care a fost criteriul după care a ales acel liceu. Răspunsul lui a fost: - Ai văzut ce teren şi ce panouri de handbal frumos are în curte, domnule?

03 mai 2022