Când văd părinţi nemulţumiţi de prostioarele fiilor lor, îi întreb:
- Vouă, v-a dat foc la casă copilul vostru?
Cei mai mulţi răspund:
- Nu.
Atunci le spun că încă mai e loc şi de alte năzdrăvănii şi încep să le spun povestioarea de mai jos.
Era seara de treizeci aprilie, care cădea parcă într-o joi sau vineri. Eram tare bucuros că veneam acasă şi că voi avea câteva zile bune să rezolv probleme, stând acasă, căci erau multe zile libere. Tot venind eu pe alee, văd maşina pompierilor. Eu am teamă de incendii şi de aceea ori de câte ori plec de acasă verific aragazul, dacă manipulez materiale inflamabile o fac cu mare atenţie şi nu mă joc cu chibriturile în locuri periculoase. Mă gândeam:
- Cum dracul, să stai la bloc, să nu fii atent şi să-ţi dai foc la casă?
E neglijenţă, prostie, pe care eu nu mi le imaginam să mi se întâmple tocmai mie. Cu fiecare pas cu care mă apropiam de casă, creştea neliniştea mea, căci maşina de pompieri era la scara noastrp de bloc. Tocmai pleca. Am intrat pe scară. Mirosea a fum. Când am ajuns acasă, soţia mi-a zis că pompierii chiar la noi au fost.
Fiul meu, elev în clasa a VII-a sau a VIII-a, a vrut să facă o experienţă de fizică. A luat o sârmă, a încins-o pe focul de la aragaz. După ce a făcut el ce a avut de făcut, a aruncat sârma în debara. Era încă încinsă şi nişte cârpe au început să ardă mocnit. A ieşit fum. Un vecin tânăr de la apartamentul 140 a stins scrumul acela cu o găleată cu apă. Vecinii au alertat pompierii. Aceştia au venit. Au văzut despre ce era vorba, ne-au dat o amendă. Ne-au atenţionat să nu fim violenţi cu băiatul că deja era foarte speriat. Nu i-am zis nimic. În toate zilele de sărbătoare muncitorească am muncit să văruim şi să scoatem mirosul acela imposibil de fum.




02 mai 2022