El era în clasa aI-a şi învăţa să scrie. Noi nu am fost de părere că un copil trebuie să meargă la şcoală cu multe lucruri ştiute de dinainte. De aceea copiii mei au învăţat să scria ca toţi copiii, au învăţat să socotească la clasă. Venise vremea ca fiul meu să înveţe cum se scrie într-un. Nu ştiu la ce se gândea el, dar eu i-am arătat că se scrie într-un , iar el scria î-ntrun, întru-n, înt-run, în-trun, adică, oricum altfel decât scrierea corectă. Cred că dorea să mă scoată din minţi, să am o reacţie necontrolată. Era acolo străbunica lui, care privea la spectacol siderată, mirându-se câtă răbdare am. Era o b=dubă interpretare. Dacă eram calm se mira. dacă mi-aş fi pierdut calcul, mi-ar fi reproşat că l-a crescut ea, pentru al- persecuta eu. Am ales calea calmului englezesc. Scriam. El greşea. Eu i-am rupt câteva foi. După aceea am scris corect, el iar scria greşit. Am luat caietul. I-am zis:
- Acest caiet îl voi păstra. Când tu vei avea copiii tăi, le voi arăta ce fel de elev ai fost tu. Nu ştiu cât a înţeles el ceea ce eu i-am zis. A văzut unde am pus caietul. Într-un târziu el a scris cele câteva rânduri de într-un corecte şi totul s-a rezolvat.
N-am mai vorbit niciodată despre caiet. Ştiu că la un moment dat l-am căutat şi nu l-am mai găsit. Sunt sigur că el şi-a adus la un moment dat aminte de existenţa lui, l-a luat şi s-a încheiat un moment neplăcut. Mulţi părinţi le spun copiilor lor cât de grozavi au fost ei, pentru a se constitui în modele, deşi realitatea de pe vremea copilăriei lor era cu totul alta.




04 mai 2022