Eu am un algoritm simplu de a estima costurile produselor pe care le cumpăr. În primul rând rotunjesc. Ritunjesc şi cantităţile şi preţurile. Totul se rotunjeşte în plus. Fac calcule în minte şi rotunjesc în plus rezultatele. Ceea ce obţin este un cost total care nu are cum să fie depăşit în niciun caz, de ceea ce mi se spune ori de către vânzătorul care face clalcule cu creionul pe hârtie sau cu calculatorul de buzunar, dar nici de ceea ce spune cel sau cea care este la casierie şi încasează banii.
Eram la mine în mahala la alimentară şi am cumpărat nişte mezeluri care în niciun caz nu aveau cum să depăşească 35 de lei. Vânzătoarea, o grasă mătăhăloasă, a făcut în gând patru înmulţiri şi trei adunări şi mi-a zis ferm:
- Te costă şaizeci şi unu de lei şi patruzeci de bani.
- Nu te cred.

S-a enervat grăsana şi a luat creionul şi s-a apucat să refacă socotelile cu viteza luminii.
Uite, te costă şaizeci şi cinci de lei şi cincisprezece bănuţi. Eu mă păcăleam.
- Tot nu te cred. Tu ai un şef? Să vină şeful tău.
Eu aveam un calculator de la o agendă, pe care o ţineam în geantă. A venit şeful. Am scos agenda. Am pornit calculatorul. Am făcu eu calculele şi la fiecare pas, şeful accepta că ceea ce fac este corect. Rezultatul meu a fost altul.
- Vezi, mie îmi rezultp douăzeci şi opt de lei şi optzeci şi cinci de bani. Nici şaizeci şi unu cât ai zis tu, nici şaizeci şi cinci. Stai rău de tot cu artimetica.
M-am adresat şefului:
- De unde ai mai pescuit-o, domnule, pe vânzătoarea aceasta, că te bagă la puşcărie dacă te reclamă careva la partid.
Când am ieşit, o femeie de sercici care spăla geamurile de la Alimentară, mi-a zis printre dinţi:
- E nevastă-sa, bre!
09 mai 2022