Fetiţa mea nu avea mai mult de patru anişori. Se juca, dar mergea prin bucătărie la maică-sa, mai venea şi prin celelalte camere. Eu stăteam pe un caun de bucătprie pus culcat şi băteam la maişina de doctorat la teza mea de doctorat. Îmi cumpărasem maşină de scris căci am încercat să dau la o dactilografă să-mi bată teza şi când am preluat primele capitole îmi venea să plâng. Erau atât de multe greşeli încât corectarea lor era imposibil de făcut astfel încât să ies cu teza în public, aşa cum cerea legea.
Am dat 2.100 lei pe maşina de scris ERIKA, producţie RDG şi am învăţat să dactilografiez corect, să scriu indici. M-am dotat şi cu un tib de vopsea alb de zinc tempera pentru a face corecţii dacă totuşi greşeam. Aşa cum am spus, lucram şi eram concentrat să termin căci îmi propusesem să susţin undeva la sfârşitul anului 1977 sau la începutul anului 1978 şi procedurile erau greoaie de obţinere a aprobărilor pentru a avea acces la şedinţa publică.
N-am observat când fetiţa mea s-a apropiat de maşina de scris şi cu un degeţel îndreptat spre o tastă m-a întrebat:
- Ce faci tu aici?
Nu am apucat să-i răspund că degeţelul ei s-a îndreptat sigur spre o tastă şi pe care a apăsat-o cu putere. O literă nedorită s-a tipărit pe pagină. Ea s-a uitat la mine. Eu m-am uitat la ea. Nu am zis nimic. Doar am mişcat foile, am dat cu tempera albă pe litera buclucaşă. Am aşteptat să se usuce, după care mi-am reluat munca. Eu zic că am procedat bine, pentru că greşeli făceam şi eu când dactilografia, Am considerat că am greşit şi am corectat. Când am povestit prietenilor întâmplarea, la întrebarea lor cum am reacţionat, cred că mimica feţelor îmi arăta că ei ar fi procedat cu mult mai diferit, căci greşeala trebuie pedepsită. Eu aveam o altă abordare şi soţia a fost de acord, căci fetiţa s-a dus imediat şi i-a povestit.




02 mai 2022