Întotdeauna mi-au plăcut sporturile extreme. Mi-am dorit să fiu zburător la circ, să fac triplu salt, de exemplu. O văzusem pe Mica Lia la circ şi copil fiind, doream să fac şi eu exerciţii la trapez şi să mă aplaude lumea. Minte de copil.
Când eram în clasa a cincea, deci la doisprezece ani, am pândit când a venit circul la Piaţa Mică din Piteşti. Am mers acolo cu nişte prieteni şi am spus că vreau să mă fac zburător. Omul cu care vorbeam m-a ascultat. A fost de acord, dar a spus să vin cu părinţii, care trebuie să-şi dea acordul.
Am venit acasă. I-am spus mamei. Nici n-a vrut să audă de aşa ceva. dacă-şi dădea acordul, plecam de acasă pentru totdeauna şi niciodată n-ar fi ştiut despre mine ce fac, dacă mai trăiesc sau nu.
Nu m-am consolat şi mi-am dorit să am circul meu în curte la noi. Am pus dou stâlpişori de beton pe care am fixat o bară pe care am pus o scândură groasă. Era un balansoar perfect. Mi-am găsit tovarăşii de lucru şi am început să exersăm. Gigel era zburătorul. Nicu îl prindea pe umeri. Eu săream de la etaj pe capătul scândurii. Gigel era propulsat în aer de pe capătul xcelălalt al scândurii. Se rotea în aer. Nicu îl prindea.
Am făcut de multe ori acest exerciţiu. Era spectaculos. Nu aveam plasă şi nimic altceva de protecţie. Stau şi mă întreb acum cât de puţin gândeam şi ce nenorocire s-ar fi întâmplat dacă Nicu nu-l prindea pe Gigel. Mi se face şi acum pielea de găină când îmi aduc aminte de circul din curte.



03 mai 2022