Creioane, multe creioane

(Creioane, multe creioane) ©

Deşi aveam în casă doi şcolari, dar şi eu şi soţia foloseam creioane, când aveam nevoie de un creion, nu găseam în toată casa. M-am decis să rezolv problema. Am mers la librărie şi am cumpărat două sute de creioane, câte cincizezi de creioane de căciulă. le-am ascuţit. Le-am pus pe toate în borcănele de muştar curate şi le-am zis combatanţilor:
Dragilor, fiecare dintre noi are creioanele lui. Sunt câte cincizeci de fiecare. De azi înainte folosim fiecare doar ceea ce avem, niciodată nu lăm de la ceilalţi. Avem fiecare câte două acuţitori şi câte o gumă. Să nu mai avem discuţii.
Am dat fiecăruia porţia, iar pe ale mele le-am pus într-un raft al bibliotecii din hol. Eram liniştit. Se rezolvase o mare problemă. Aşa am crezut.
Am plecat în practica agricolă de o lună cu studenţii. Acolo nu se făcea nimic pentru docrtorat. Munceam pe câmp toată ziua şi seara picam prăbuşit ca după o zi de război. Aşa că aveam un chef nebun să mă apuc să scriu un articol când ajung acasă. Practica agricolă s-a terminat într-o sâmbătaă. Am ajuns acasă, mi-am făcut baie, m-am pus la somn şi duminică, după ce am mâncat ceva, m-am repezit la bibliotecă, am luat câteva reviste, câteva foi albe şi doream să iau vreo două creioane ascuţite de mânuţele mele cele două, vorba lui Florin CĂLINESCU din vremurile când lucra la PRO Tv. Deschid uşile bibliotecii şi erau doar borcanele de muştar goale. M-am enervat. Am sunat adunarea ca la armată. Am întrebat cu subânţeles:
- Mariana, ai umblat tu cu creioanele mele?
Ea a înţeles cum stă treaba. Şi eu am înţeles când am văzut cum se uita băiatul la surioara lui şi ea la frăţiorul ei. Nu am mai continuat căci ştiam cam cum au stat lucrurile. M-am cputat în geantă şi am găsit un creionaş ca vai de capul lui, cu care totuşşi mi-am făcut treaba.
În săptămâna care a urmat am făcut curăţenie în casă şi când am dat patul din camera fetiţei la o parte, erau numai şi numai creioane tocite. Ei luaseră rând pe rând câte un creion şi când se tocea îl aruncau sub pat în loc să-l ascută. Am învăţat lecţia şi m-am consolat cu ideea că vor creşte şi vor înţelege să facă treburile aşa cum se cuvine. Până atunci, mai trece apă pe Dunăre.



03 mai 2022



                                                                                                                                                                                                   

Înapoi