Nea Titi era un om care ştia să povestească lucrurile cu un talent desăvârşit. Pe măsură ce vorbea, vedeai filmul celor spuse de el. Eram îndrum spre Bucureşti dinspre Braşov şi la Azuga, acolo unde sunt tarabele cu suveniruri, am simţit cum motorul maşinii nu mai trăgea. Mi-am dat seama că trebuie să opresc şi să curăţ filtrul de la pompa de motorină. Ştiam ritualul la perfecţie, că-l exersasem de nenumărate ori.
În timp ce manevrat eu pe acolo tot felul de chestii, mi-am amintit de nea Titi care îmi povestise plin de umor, cum atunci când făcea el, ceea ce făceam eu acum, i-a căzut păhărelul de sticlă de la pompa de motorină şi s-a făcut ţăndări. Atunci mi-a venit în minte întrebarea: Cum, mamadracului, să-ţi cadă din mână păhărelul acela?
Nu am apucat să închei întrebarea, căci făcând o mişcare greşită, păhărelul fiind lunecos de la motorină, mi-a alunecat din mână şi s-a făcut zob. M-am panicat pentru monent. Nu eram acasă. Trebuia să aştept până a doua zi să găsesc o maşină RABA să rog un şofer, dacă are cu împrumut, să-mi dea un păhărel. Când m-am liniştit, mi-am zis să caut în portbagajul maşinii mele, unde aveam tot felul de piese de rezervă, căci din întâmplare se va găsi un păhărel. Căutarea nu a fost în zadar. Am găsit păhărel. L-am pus după ce am curăţat filtrul şi am plecat voios nevoie mare, spre casă. Pe drum m-am tot gândit că nu e bine să te miri de necazul altuia, căci viaţa te loveşte şi pe tine când nu te aştepţi.

27 aprilie 2022