Un amic m-a rugat să-l ajut cu o carte de fiabilitate software. M-am conformat. Am mers la Biblioteca ASE, am îmtrumutat cu o serie de aprobări acea carte de fiabilitate şi i-am dat-o amicului. După un timp, m-au sunat de la bibliotecă să returnez cartea. Eu şi uitasem de ea. Ceea ce este cert, este că am uitat şi pentru cine am împrumutat-o.
Cartea fiind unicat, trebuia plătită şi nu oricum, ci de 30 de ori preţul ei. capul face, capul trage. Aşa că am plătit cartea de 30 de ori şi m-am convins încă o dată că facerea de bine e f - -ere de mamă.
Anii au trecut.
Din întâmplare, am ajuns să fac o vizită amicului căruia îi luasem de la biblioteca ASE cartea de fiabilitate software. Mi-am dat seama despre cine este vorba căci trona cartea aceea la el în bibliotecă. L-am rugat să-mi permită să răsfoiec cărţi de la el din bibliotecă. Am luat câteva. I-am lăudat gusturile pentru beletristică. Când am ajuns la cartea cu coperţi cafenii şi am deschis-o am văzut ştampila ovală cu textul BIBLIOTECA ASE. M-am lămurit.
Am înghiţit găluşca. Nu mai avea niciun rost să mă dau în bărci. Trecuseră 21 de ani. Şi morţii se dezgroapă la 7 ani. Deci fuseseră dezgropate trei rânduri de morţi. Amin.



05 mai 2022