Nu este Romanul lui Alexandre DUMAS-tatăl, ci este exact întâmplarea despre care voi spune aici câteva cuvinte.
Eu m-am căsătorit la primărie pe 18 decembrie 1969 la Bucureşti, dar căsătoria religioasă am făcut-o pe 17 iulie 1970, la Piteşti. L-am rugar pe bunul meu prieten Alic să-mi facă poze la căsătoia religioasă. A v
enit de la Bucureşti special şi a făcut poze, foarte multe poze. Avea două aparate de fotografian. - Măi, Ivane, am în aparatul al doilea film color, că vreau să-şi fac şi câteva poze color, să şi tu o amintire frumoasă.
M-am minunat. După câteva zile, m-am văzut cu Alic, mi-a dat pozele, i-am plătit. Mi-a zis: - Pozele color mai aşteaptă. Trebuie să fac rost de materiale bune, ca să iasă culorile ca lumea. Eu am plecat în aramată cu termen redus, adică patru luni. Când m-am întors, prima mea grijă a fost legată de pozele color. Alic mi-a răspuns la telefon şi mi-a zis:
- Încă nu am găsit substanţele.
Acelaşi răspuns mi l-a dat de mai multe ori. Nu am mai dat telefon.
Anii au trecut.
În iarna anului 1990, prin februarie, am primit un telefon de la Alic.
- Măi, Ivan, cum facem să ne vedem să-ţi dau pozele color?
- ne vedem în staţia de la ŞINCAI de metrou.
- Bine, mâine la şapte şi jumătate, că intru la servici la opt.
- Desigur,
- Te costă 300 de lei.
- Bine. Pe mâine la şapte şi jumătate, la ŞINCAI, pe peron.
Ne-am întâlnit pentru un minut. Mi-a dat plicul cu poze. I-am dat banii. Ne-am strâns mâinile şi fiecare a mers la treaba lui, căci au venit repede de tot cele două trenuri. Când am ajuns la ASE am deschis plicul. Pozele erau interesante. Ce tineri eram! Cred că acum mă gândesc la o modalitate de a le recolora, căci încă este loc de mai bine şi aşa cum se recolorează filme pentru cinematograf, cred că şi pozele mele merită o astfel de abordare. E loc de mai bine, acum după cincizeci de ani de la eveniment.
09 mai 2022