Mie mi-a plăcut să fac sport tot timpul.
În şcoala generală am alergat foarte mult.
În liceu mi-a plăcut să fac atletism. Făceam în curtea noastră căci aveam tot felul de aparate improvizate.
În facultate alergam sau ridicam roţi de vagonet pe terenul de fotbal de la Agronomie.Şi după ce am terminat facultatea, am făcut sport. Aveam un extensor. Mi-am procurat gantere. Mult mai târziu, prin anul 2005, la 58 de ani, am mers prima dată la o sală, la noi în mahala. Dar să scriu aici despre extensorul nemţesc.
Era în vara anului 1972 când am mers într-o excursie organizată de BTT - Biroul de Turism pentru Tineret, în RDG - Republica Democrată Germaniă sau Germania de Est cum i se mnai zicea. Mergând prin Dresda, într-un magazin de sport am văzaut un extensor care avea părţile de care trăgeai sub formă de arcuri de oţel, nu de elastic cum erau la extensoarele româneşti. Preţul era bun şi am hotărât să-l cumpăr. Eram extrem de entuziasmat de afacerea pe care o făcusem.Când l-am încercat, mi-am dat seama că arcurile sunt mult mai tari decât elasticul, deci îmi trebuia o forţă şi mai mare.
Eram nerăbdător să ajung la hotel să-l probez. Mă şi vedea mare sportiv întinzând în câteva luni extensorul cu toate cele cinci arcuri, pentru că exersând, creştea şi forţa mea în braţe. Am ajuns la hotel. Eram singur în cameră. Mulţi dintre cei care veniseră în excursie erau cupluri şi camerele erau de două paturi. Din întâmplare se ocupaseră camerele şi eu fiind probabil cel mai tânăr şi mai puţin important, am rămas ultimul la alocare şi am primit ceea ce mai rămăsese.Aşadar, eram singur în cameră.
Eram doar eu şi extensorul abia cumpărat. Peste vreo oră urma să cobor la restaurantul hotelului să iau masa de seara. Am vrut să fac un duş, dar mi-am zis că e bine să încerc extensorul. Am luat-o uşure. Mai întâi l-am întins cu un arc. Apoi cu două arcuri. Era la fel de uşor. A devenit ceva mai greu, dar nu foarte greu, când l-am întins cu trei arcuri. Când l-am întins cu patru arcuri, am simţit o rezistenţă mult mai mărită. Din neatenţie, am apropiat arcurile de piept şi tot din neatenţie am slăbit forţa de întindere. Atunci, spiralele celor patru arcuri mi-au prins pielea de pe piept. Până să le întind eu din nou, deja răul cel mare se produsese.
Când am depărtat extensorul de corp am văzut nişte dunguliţe scurte. Erau locurile unde fusesem ciupit de arcurile extensorului. Cu trecerea timpului acele liniuţe deveneau mai închise la culoase, aproape se înegreau. Mă usturau îngrozitor, dar suportam cu stoicism. Eu întinsesem arcurile, eu le apropiasem imprudent de piept, eu slăbisem întinderea şi acum consecinţele se vedeau.
N-am spus nimănui. Eu sunt mai rău de carne cum se zice şi mă vindec destul de greu. Aşa că semnele acelea le-am adus acasă după vreo două săptămâni de la întâmplare. Am continuat să folosesc extensorul, dar nu am mai povestit decât soţiei cum au stat lucrurile.

06 mai 2022