Peste tot unde este o sală de cinema, apar tot felul de producători, unii ambulanţi, alţii de stat, cu autorizaţii în regulă. Ei vând:
- băuturi răcoritoare,
- covrigei împachetaţi în celofan,
- floricele,
- bomboane agricole,
- mentosane.
exact aşa se întâmplase la câteva săptămâni de la inaugurarea frumosului cinematograf CULTURAL din Berceni de pe Bulevardul Metalurgiei. Cartierul este destul de spălat. La filme nu vine numai lume educată, ci vin şi scursurile. Mă refer la tineri prost-crescuţi, la oameni ai străzii. Ei râd, sunt zgomotoşi. Există şi o lume a sub-culturii care vine şi vorbeşte tare, înjură şi desfac pachetele foşnitoare de celofan ca să mânânce oarece. Când se aprinde lumina după terminarea rulării filmului, bietele femei de servici au la ce râni, pentru că porcii de spectatori au lăsta grămezi de coji de seminţe, hârtii mototolite cât cuprinde, învelişuri de celofan, pachete goale de ţigări rămase cândva prin buzunare.
Era o explicaţie: lvine la film o ume de proastă calitate.
Eram la New York, la Metropolitan Opera House, la spectacolul Nunta lui Figaro de MOZART, cu o distribuţie foarte selectă.
Spectacolul era în toi. Sala are o acustică de excepţie. Locurile unde stăteam erau foarte bune. În faţa mea s-au aşezat vreo patru tineri. Făceau exact ceea ce făceau şi spectatorii de la Cinema CULTURAL. Vorbeau şi foşneu ambalaje de celofan. Pentru câteva minute vizionarea spectacolului devenise un calvar. Ei nu mai conteneau. Probabil erau atât de zgomotoşi încât personalul de supraveghere din sală, s-a organizat şi cu poliţie, tinerii aceia au fost scoşi din sală, fără ca ei să comenteze cumva, căci acolo haina de poliţie înseamnă ceva. M-a mirat viteza de reacţie a oamenilor de servici şi a celor de la ordinea publică.
Am reuşit să văd continuarea spectacolului fără probleme.



06 mai 2022