Cine dorea să facă sport acasă nu avea nici pe departe posibilitatea de a-şi procura echipamentele de care avea nevoie, ca acum. Când avea 23 de ani, doream să fac sport în garsonieră. Aşa că am făcut YOGA. Doream ceva mai mult şi l-am rugat pe fratele mei care era sudor să-mi facă nişte gantere. Nu a durat mult şi când am mers la Piteşti mi-am luat ganterele făcute de el. Erau din metal decupat prin sudură, ceea ce însemna că discurile nu erau nici pe departe rotunde şi cu atât mai mult nu erau netede.
Eram extrem de încântat că dispun de ceva cu care să lucrez în casă. Eram nerăbdător să fac ceea ce-mi propusesem de mult timp şi nu reuşeam. Făceam eu flotări şi genuflexiuni, dar lipseau ganterele. Acum le aveam.
Am început să lucrez cu ele. Trebuia să fiu extrem de atent. Dacă le apropiam prea mult de pielea de pe piept şi nu eram atent, bavura de pe marginea a ceea ce ar fi trebuit să fie discuri netede aşa cum sunt la ganterele de azi, mă raşcheta, provocându-mi zgârieturi destul de adânci. Era riscul meseriei. Latura hazoasă a fost că tot timpul nu am luat nimic în tragic, deşi eu sunt extrem de atent cu mine, mult mai mult decât în copilărie.
A trecut destul de mult timp până când să mă obişnuiesc. Era muncă grea lucrul programelor cu acele gantere, dar mă simţeam excelent. După ani şi ani, trecând prin dreptu magazinului SPORT de pe Lipscani, de la capătul dinspre magazinul Victoria am găsit gantere de zece kilograme fiecare, sub forma a dou tije care aveau la capete câte două sfere, pe care le-am cumpărat, căci ganterele se cumpără doar sub formă de perechi. Le am şi acum, dar nu am mai lucrat cu ele. Am alte gantere cu discuri care se ataşează şi greutatea cu care lucrez este reglabilă. Am făcut poze în tinereţe lucrând cu ganterele şi sunt foarte mândru de mine că nu am stat ca o mămăligă, ci am făcut mişcare, ceea ce mi-a făcut bine.



06 mai 2022