Când m-am mutat eu la apartamentul 137 la începutul lunii februarie 1974 erau construite scările 6, 5, 4 şi 3. Scările 1 şi 2 erau abia la început. Constructorul trebuia să raporteze la partid apartamente date în folosinţă şi a forţat nota să ne putân când nu era gata întreg blocul. Eu am fost foarte mulţumit, căci începeam o viaţă nouă, de la o garsonieră confort doi, la un apartament cu trei camere decomandate, confort unu. Mă mutasem şi nu fusese nimic special căci nu aveam multă mobilă, nu aveam multe lucruri. Eram prea tineri şi nu pregătisem mutarea, căci am fost luaţi prin surprindere. Credeam că în 1976 ne vom muta.
Veneam de la muncă, iar pe aleea care trecea prin spatele blocului erau mereu maşini care aduceau materiale pentru construirea apartamentelor de pe scările 1 şi 2. În acea zi, era o basculantă. Eu citeam ziarul din mers, dar auzind motorul basculantei am ezitat p clipă. Am văzut cu partea cu materiale se ridica. Eu credeam că ar trebui să descarce nisip sau pietriş. Nu descărca nici nisip şi nici pietriş. Era un pachet mare din scânduri care ambalau geamuri. Am văzut cum pachetul alunecă, cum se izbeşte de asfalt şi am auzit cu geamurile din interior se fac ţăndări.
Acum, după atâtea zeci de ani, concluzionez că Dorel a avut precursori iluştri încă din 1974, din moment ce isprava cu geamurile a fost făcută sub ochii mei, nu de altcineva, ci de un tătic sau un bunic al lui Dorel din ziua de azi. Probleme nu erau nici atunci şi nici acum, căci mişcările greşite ale lui Dorel sau ale bunicilor săi erau decontate de poporul pe care BRUCAN la făcut stupid people şi nu a greşit prea tare.
13 mai 2022