Ca orice om .i eu visez. În după amiaza aceea, am dormit pentri că seara aveam nişte seminarii. În vis mi s-a arătat că voi trage un loz în plic şi voi câştiga o maşină. Lozul îl cumpăram de la Coloane de la Romană. Vânzătorul era un bătrânel cu cămaşă în carouri maron cu gri. Pachetul de lozuri era în vis de culoare portocalie, iar plicurile de lozuri de 3 lei erau verzi. După ce m-am trezit din somn, m-am pregătit de plecare. Am ajuns la Pomană, la Coploane. Bătrânelul era acolo. Cămaşa lui era în carouri cu maron şi gri. Pachetele cu lozuri erau portocalii. Plicurile cu lozuri erau imprimate cu verde. Mi-am zis că precis este un semn şi trebuie să mă supun destinului, Am scos din buzunar trei sute de lei. Am cumpărat un pachet întreg. L-am pus în geantă. Am mers şi mi-am ţinut seminariile. După aceea, plin de nerăbdare m-am îndreptat spre casă.
Ajuns în casă, eram singur că soţia era plecată la Piteşti la băiat, m-am apucat să rup plicurile. Dezamăgirea era destul de mare căci nenumărate bilete erau necâştigătoare. Speram totuşi căci visul era vis, destinul este destin. Continuam să rup plicuri. Mai apărea din când în când un câştig de trei lei sau de şase le. Aşteptam locul cu maşina. Pe la plicul cu numărul 95 de la numărătoarea mea, speranţele au început să scadă, iar la ultimul plic, deja m-am lămurit că nu de la lozul în plic îmi vine mie maşina. Trebuie să pun osul la treabă şi ban peste ban şi va veni şi maşina. De atunci nu am mai jucat la niciun joc de noroc. Nu am dus bani la FMI. Nu am fost nici investitor la Caritas. Nu am jucat bani în cazino. Doar cumpăram plicuri de timbre cu câştiguri. Dacă nu câştigam nimic, mă algeam cu timbrele anunţate, 25 de timbre străine sau 50 de timbre româneşti obliterate.
28 aprilie 2022