Era prin 1981. Piesa de teatru Maestrul şi Margareta după romanul lui BULGAKOV, era în mare vogă la Bucureşti. Jucau Ştefan IORDACHE şi Valeria SECIU, iar regia revoluţionară aparţinea lui Cătălina BUZOIANU. Spectacolele se jucau cu casa închisă la teatrul de Operă şi Balet, unde sala era mai încăpătoare, căci la Teatrul Mic sala era neîncăpătoare. Director de teatru era Dinu SĂRARU, cel care avea un fler remarcabil în a promova valori autentice.
Cu greu am făcut rost de bilete. Chiar foarte greu. Biletele erau la balcon, la cucurigu, dar acustica bună a sălii compensa dificultatea de a urmări ceea ce se juca pe scenă.
Am ajuns acolo. A început spectacolul. Brusc, pe la mijlocul actului al II-lea, mi-am adus aminte că nu am potrivit bine butonul de căldură de la caloriferul electric din camera copiilor. M-a cuprins neliniştea. Nici soţia nu urmărise modul în care potrivisem căldura.
Stiteam ca pe ace.
Am luat hotărârea să plecăm.
Nu aveam stare.
La plecare, unii se întrebau dacă plecăm că nu ne place spectacolul. Le-am spus că a intervenit ceva. Am luat un taxi. Am ajuns în Berceni şi am urcat scările blocului într-un suflet. Copiii se jucau.
Caloriferul era bine potrivit. M-am liniştit şi nu am regretat că am plecat de la spectacol. Orice încercare a mea de a mai face rost de bilete la Maestrul şi Margareta a eşuat. Am regretat, dar numai pe jumătate. Eram împăcat că nu s-a întâmplat nimic din cauza caloriferului.




04 mai 2022