Eram în drum spre Braşov. Făceam o plimbare cu acel superb ARO 244D pe motorină, în vremurile în care benzina era dată câte 20 l pe lună pe cartelă. Oprisem la restaurantul Cotul Donului pentru nişte mititei şi ciorbe de burtă. Uitasem ceva la maşină şi am mers să iau. Când să plec de la maşină, un tip foarte gras mi-a făcut semn şi mi-a zis:
- Băi p-lică, tu ştii să faci un nod la cravată?
- Ştiu.
- Na, fă-mi şi mie not la cravata asta!
Am pus cravata la gâtul meu şi am făcut repede un nod frumos, care se potrivea perfect în raport cu moddelul , dungă la dungă la îmbinarea nodului cu restul cravatei.
I-am dat cravata omului şi respectivul a scos un teanc imens de sute din buzubar, a luat din ele cu măsura degetului arătător şi a celui mare şi mi-a dat.
Am vrut să refuz.
- Băi, p-lică! Eu sunt împăratul! Pe mine nu mă refuză nimeni!
Am luat banii. M-a mirat că la plecare a întins mâna. Cravata îi şedea foarte bine. Numai că sacoul nu se închidea deloc din cauza burţii. Nu m-a derajeat felul în care mi-a vorbit. Se permitea între noi cei cu ARO pe motorină şi astfel de licenţe. Nu mai conta că veneam din mediu academic, scrisesem cărţi şi aveam şi un doctorat. La inşii cu maşini care valorează cât patru apartamente cu patru camere, este permis orice.
Am mers către restaurant. Când m-am aşezat la masă, am constatat că primisem de la împărat 1.100 de lei, iar eu munceam în ASE pentru 3.300 lei pe lună. Asta da, afacere, zic şi eu! 08 mai 2022