Nu voi scrie aici despre proştii care taie panglici şi când inaugurează festiv closete, fabrici, autostrăzi, bordeluri sau universităţi, ci despre ceva de-a dreptul banal. Un prietn mi-a dat, ştiind că am maşină de scris şi nu se găsesc, o cutiuţă sigilată cu o panglică de foarte bună calitate produsă în Occident, pentru maşina de scris. I-am mulţumit şi tot timpul m-am gândit că voi folosi acea bandă doar când voi avea un articol, măreţ, sublim, genial, nemaipomenit şi original, care să merite o astfel de literă tipărită special, cu o bandă deosebită.
Timpul trecea şi articolul nu apărea. Într-un târziu a venit şi acel moment. Mi-am strâns bibliografia. Am studiat-o. Am făcut eu ceva practic. Am găsit şi ceva original. Era totul clar. Aveam un manuscris. Trebuia doar să-l bat la maşină. M-am dus la locul unde era cutiuţa cu panglica aceea specială. Spre surpriza mea, fusese desigilată, iar aerul intrat uscase panglica şi nu mai era bună de nimic. Intuiam eu ce se întâmplase. Băiatul care era curios din fire şi dornic să descopere lucruri, în investigaţiile lui majore, profunde şi universale, se întâlnise cu acea cutiuţă unde era panglica în vid. Dorind să facă o cercetare amănunţită, a deschis cutia şi totul s-a dus pe apa sâmbetei. Când a venit de la şcoală, l-am luat la sigur:
- De ce ai umblat în bibliotecă la cutia cu panglica maşinii de scris?
O tăcere adâncă, sublimă şi de culoare închisă s-a aşternut. Am înţeles despre ce era vorba. - Tinere, altă dată să nu mai pui mâna pe ce nu-ţi aparţine. Dacă ai ceva neclar, întreabă!
Cred că l-am făcut să înţeleagă despre ce este vorba şi mai ales să nu repete acţiunea, căci a doua oară discuţia este posibil să se finalizeze în defavoarea sa. Nu crred că a înţeles integral mesajul, căci au mai apărut nişte mici intersecţii, dar tonalitatea mea consider că a fost potrivită. Eu am o filosofie a mea legată de atitudinea părintelui faţă de copiii lui, iar vorba măsurată cântăreşte cu mult mai mult decât torente de urlete şi alte manifestări violente.



03 mai 2022