Făcuse o mare porcărie la şcoală şi se cerea pedepsită. M-am frământat mult până să găsesc soluţia pe care eu am considerat-o şi o mai consider încă extrem de eficientă. Era duminică pe la prânz când am aflat eu ce şi cum.
L-am chemat.
- Ştii despre ce e vorba.
- Da.
- Treuie pedepsită fapta. O voi face. Te las pe tine să alegi. Cu palma? cu cureaua? Cu nuiaua?
- Cu palma.
- Uite cum facem. Eu merg să mă culc. La ora trei după amiaza vii, mă scoli şi o rezolvăm. Am plecat să mă culc. La ora trei, băiatul a venit, m-a mişcat şi m-a trezit. Am reţinut gestul şi mai ales ora. Eu am o teorie. Cineva care se gândeşte la mine şi numai la mine un timp, merită recompensat corespunzător, în favoarea celui care face acest lucru. I-am zis:
- Uite, că ai venit să mă scoli aşa cum am stabilit, nu voi face ce ţi-am promis şi ce ai ales tu. Este şi prima, dar şi ultima oară, când procedez aşa. Ţine minte! dacă mai faci o prostie, oricare ar fi ea, te voi pedepsi fără să ţin seama că ai paisprezece ani ca acum sau opsprezece ani sau treizeci de ani şi eşti însurat.
Sunt sigur că a fost o lecţie eficientă, căci nu s-au mai repetat erori din partea lui, de cele mai multe ori nu situaţiile încordate sunt productive. Nu sunt un pacifist, dar sunt adeptul eliminării situaţiilor încordate, care nu duc la nimic, ci îndârjesc oamenii fără rost.




04 mai 2022