Luasem obiceiul ca în vremurile de dinainte de 1989 să cumpăr porc. Mi s-a oferit ocazia să tocmesc un porc. Nea MIC îl creştea şi la vremea Crăciunului îl tăia. Eu veneam, îl luam deja tăiat şi îl pregăteam acasă. Doar trebuia să-l tocmes c, adică să stabilesc preţul. Eram liniştit şi aşteptam să primesc telefon de la nea MIC să-mi spună când să merg la tăiatul porcului, la pregătire şi să-l aduc acasă.
Cam în aceeaşi perioadă am primit telefon de ma magazinul Unirea-Bucureşti să merg la Electronice să-mi ridic televizorul color, pentru care cu ani buni în urmă făcusem programare. M-am gândit că e bine să merg la magazinul Unirea. Am ajuns cu maşina mea, acel superb ARO 244D pe motorină cu motor Braşov pe trotuarul magazinului, am parcat acolo. M-am dus la electronice, am făcut formalităţile, am testat televizorul, l-am plătit şi am plecat.
Când am ajuns cu ditamai lădoiul cu televizorul la maşină, am avut surpriza să găsesc un carton imens pe parbriz pe care scria: domn profesor, vino să-ţi iei porcu. MIC. Vă imaginaţi cătă lume atrecut pe acolo? Toţi au citit ce era scris pe carton. Am luat cartonul din parbriz. Am pus cutioaia cu televizorul în portbagaj şi am plecat spre casă. A doua zi, m-am înfiinţat la nea MIC, mi-a tăiat porcul, l-a porţionat. I-am plătit şi am plecat. Pe drum, mă gândeam că tot Bucureştiul ştia că eu am porc de Crăciun.

26 aprilie 2022 ora 23,25