La blocul din Berceni în care locuiam, apartamentul era situat la scara patru, cum se zicea în loc de scara a patra. Ca să ajungem în Titan sau din Titan, foloseam autobuzele liniei 102. Într-o zi, veneam dintr-o vizită de la finii mei care locuiau în Titan şi am mers cu un autobuz al liniei 102. Când am ajuns la staţie, am coborât şi soţia îmi zice:
- Uite ce picioare frumoase are tipa cu bluză neagră!
Într-adevăr, tipa cu bluză neagră avea picioare frumoase, dar nu numai picioare. Avea şi un mers de gazelă şi o ţinută deosebită. Mergeam pe o alee şi ocoleam un bloc. Ea era în faţa noastră. Deja făceam o cercetare ştiinţifică a obiectului supus analizei de către soţia mea. Când mă apuc să cercetez, eu mă dedic muncii, mă concentrez şi nu scap din atenţie niciun detaliu. Mergeam aşa concentrat şi la un moment dat, soţia mă trage de mâneca de la sacou şi-mi zice:
- Hei, Ion, scara noastră e aici!
Deja depăşeam scara noastră de bloc, analizând ceea ce aveam în faţă şi datorită dinamicii detaliilor uitasem de contextul general în care îmi desfăşuram activitatea nu prea ştiinţifică. Aici nu vreau să constat că a avut mare dreptate cel care a zis că ceea ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place. Eu ca muritor, deja mă supuneam unei legi, iar soţia s-a amuzat copios, căci ştia dă doar fac cercetare ştiinţifică, fără să fiu preocupat de prototipuri şi de practica efectivă în producţie.
10 mai 2022