În anul acela, 1976 mai exact, se organizase o expozişie filatelică la ATHENEU. Cum eu sunt un pasionat al filateliei, mi-am zis să merg să văd expoziţia. Nu aveam cu cine lăsa fetiţa acasă şi ne-am hotărât să o luăm cu noi. Am mers cu maşina 331 până la Universitate şi de acolo am luat-o la pas spre ATHENEU. Am ajuns acolo toţi trei. Am intrat în hol căci acolo era expoziţia. Mă uitam cu atenţie la panourile cu timbrele prezentate. Ţineam fetiţa în braţe.
A fost ea cuminţică un timp, dar apoi s-a plictisit. A început să chicotească. La început mai încet, apoi mai tare şi într-un final chiar foarte tare. Ceva o amuza. Răsuna holul ATHENEULUI. Vizitatorii se uitau la noi. Am decis să ieşim şi soţia să o ţină în braţe, iar eu să mă întorc. Aşa am făcut cu rândul de câteva ori. În final, am vrut să vedem dacă se repetă scena şi am intrat în holul ATHENEULUI din nou toţi trei. Scena s-a repetat, chiar mai abitir.
Am rămas de la acea expoziţie cu imaginea panoului cu timbrele cu Nadia COMĂNECI unde pe anumite timbre erau semnăturile ei de elevă, cu scris clar, cu litere frumoase. Mă gândeam că filatelistul care are acele exponate este cel mai bogat om de pe faţa pământului, iar eu sunt cel mai fericit tată, din moment ce fiica mea de la o vârstă aşa de fragedă şi-a produs talentul la ATHENEU.
Deşi se prefigura o carieră artistică strălucitoare, ea a devenit ingineră în calculatoare.



03 mai 2022