Se organizare o expoziţie a realizărilor Republicii Populare Chineze la Pavilionul Expoziţional din Piaţa Scânteii în vara aceea. M-am hotărât lă-l iau şi pe fiul meu. Era mititel. Îl ţineam în braţe. M-am urcat în maşina 331 şi am ajuns la Piaţa Romană. Din cauza lucrărilor de la Metrou, traseul maşinii 331 se fragmentase. Trebuia să cobor acolo la staţia din dreptul magazinului Polar, să merg pe jos până în dreptul ASE şi de acolo îmi continuam drumul, tot cu o maşină 331 până la casa Scânteii. De acolo mergeam pe jos la Pavilionul Expoziţional.
În prima parte a traseului am mers cu copilul în braţe stând în picioare, căci tânăr fiind, nimeni nu s-a gândit să-mi ofere un loc să stau jos. Nici nu simţeam nevoia. Acolo pe culoarul autobuzului era o femeie de culoare, înaltă, slăbuţă, cu părul creţ şi cu o rochie de mătase lipită de corp. Arăta minunat femeia aceea! Nu numai eu mă uitam la ea. Erau şi alţi bărbaţi care nu-şi dezlipeau ochii de la ea. La staţia terminus a coborât femeia aceea superbă, am coborât şi eu. Mă uitam după ea, concentrat să nu o pierd din ochi. Era prea mişto şi nu trebuia să ratez rmărirea. La un moment dat, fiul meu, îmi apucă obrajii şi mă forţează să întorc capul. mai aveau nu mai mult de um pas şi mă izbeam de un stâlp de curent electric. Absorbit de urmăriea acelei femei, greşisem direcţia. Mi-am revenit rapid, am schimbat direcţie şi am mers să vedem expoziţia.
dacă eu care mă consideram până atunci un tip cu capul pe umeri era să intre într-un stâlp din lipsă de concentrare, deja am explicaţia la cât de uşor ne pierdem noi atunci când contextul nu ne este prielnic de a rămâne lucizi până la capăt şi cădem în greşeală un-doi.
10 mai 2022