Eu am învăţat să nu socotesc pe oameni nici după aspect, nici după haine. Această filosofie m-a salvat în câteva rânduri de a cădea în cel mai penibil hău din câte există.
Eram într-o practică agricolă la Zimnicea la o fermă viticolă a unui IAS şi lucram cu o grupă destudenţi. Pe partea cealaltă a drumului era o echipă de ţigani, căci pe vremea aceea a comuniştilor nu erau restricţiile de limbaj din zilele noastre. Erau conduşi de un tip gras, cu o burtă care se revărsa din pantaloni şi care nu se lăsa acoperită de maieul imens pe care omul îl purta. Am intrat în vorbă cu el. Era stilat. Se vedea că era umblat. Cei din echipa lui nu-i ieşeau din cuvânt. Omul îi mai înjura uneori sau chiar le trăgea câte un şut zdravă în c-r, dacă vedea că nu are cu cine să se înţeleagă.
Chiar ne spuneam bancuri. Unele mai deocheate ca altele. Omul s-a minunat văzând câte bancuri fără perdea ştiu eu şi mai ales, că venind din mediul academic, am capacitatea de a folosi un limbaj comun cu al lui. Am discutat şi despre muzica lăutărească şi l-am dat gata cu detaliile pe care le cunoşteam despre lăutarii din zone mai puţin umblate. Când i-am zis de unele tarafuri, chiar s-a mirat, căci în acele vremuri, ne existau televiziuni ca azi şi televiziunea naţională avea numai două ore de emisie, din care o oră era de telejurnal dediv=cat lui CEAUŞESCU şi muierii lui.
Când stăteam noi de vorbă, vedem cum un TIR face o mişcare aiurea şi se împotmoleşte într-un şanţ. Şoferul a încercat minute bune să-şi scoată mastodontul din mocirlă, dar nu a avut succes. Celui cu care mă întreţineam eu, i s-a făcut milă de şofer şi a mers la el. I-a zis că-l ajută dacă vrea. La început, şoferul s-a dat rotund, dar după câteva replici pe care nu le-am auzit, s-a dat jos şi la lăsat pe grăsanul în maieu să se urce la volan.
L-am văzut pe tip cum apucă volanul, cum face nişte mişcări de balans şi cum maşina supusă forţei lui se urneşte şi iese din şanţ. Omul a coborât de la volan. Şoferul TIR-ului i-a mulţumit şi i-a strâns mâna.
- Eu am treizeci de ani de străbătut lumea în TIR. Nu se există TIR care să nu asculte de mine.
Avea dreptate. Dacă aş fi făcut eu pe interesantul şi aş fi stat cu nasul pe sus, cu siguranţă mă făceam de râs, căci eu nici carnet de şofer categoria B nu aveam pe atunci. Cât a durat practica, m-am conversat cu omul. Vorbea vreo patru limbi străine şi citea REBREANU.
11 mai 2022