Fetiţa noastră îşi dorea nespus de mult o păpuşă mare. fabrica Arădeanca de păpuşi producea aşa ceva. Erau păpuşi mari, cu chip frumos, care deschideau şi închideau ochii după cum era poziţia corpului lor. ca părinţi iubitori, am făcut eforturi şi am pus ban pe ban să strângem cei 189 de lei pentru a-i lua păpuşa. Erau vremuri grele, cu rate la casă, la mobilă şi cu tot felul de alte dări către stat, iar salariile noastre nu erau deloc mari.
Am hotărât să mergem cu fetiţa şi cu băieţelul în oraş să-i luăm păpuşa. Am ajuns la un magazin pe o straduţă paralelă cu Lipscani şi la magazinul de jucării, fetiţa şi-a ales păpuşa. Am cumpărat-o.
Ne-am gândit că trebuie să-i luăm şi băieţelului o jucărie. El a văzut zece avionaşe într-o pungă. Nu costau mul şi le-am cumpărat. La un moment dat, pe stradă, vedem că fetiţa a dispărut de lângă noi. Ne-am panicat. Pe Lipscani era lume multă, care forfotea în toate direcţiile. Am căutat-o şi am găsit-o. Rămăsese nemişcată într-un anumit loc de pe traseul nostru. Era supărată rău de tot. Am întrebat-o şi ea ne-a zis că băiatului i-am cumpărat zece jucării şi ei doar una. Atunci, soţia i-a explicat că jucăria ei costă cât zece jucării ale frăţiorului. S-a liniştit.
Am luat-o în braţe şi am plecat spre casă.



03 mai 2022