Când am ales apartamentul unde să mă mut, m-a interesat amplasamenul blocului, structura apartamentului, poziţia acestuia şi mai puţin calitatea vecinilor. Chiar pe etaj era o vecină cam şturlubatică. Seara veneau bărbaţii la ea şi se aşezau la coadă ca la mălai.
Nu ştiu cum s-a făcut, dar într-o sâmbătă s-a iscat un scandal şi doi dintre petrecăreţi şi-au făcut unul altuia vânt, iar unul dintre ei a fost propulsat la mine în uşă. Sunt sigur că uşa nu era bine prinsă, căci elanul acelui muşteriu a făcut să se mişte uşa din ţâţâni. A doua zi a trebuit să merg să caut uşă ţeapănă, de neclintit cu una cu două.
La magazin am aflat că uşile aveau doi metri şi câţiva centimetri, dar ca să se potrivească la mine, ori tăiam din uşă doi centrimetri, ori dădeam jos cu picamerul doi centimetri din grinda de deaupra uşii, din peretele beton de la bloc. Am optat pentru a tăia uşa. După vreo trei zile, mi-a fost adusă uşa de la magazin. Meseriaşii care au adus-o au şi montat-o. Numai că totul arăta ca după război. Aveam nevoie de un meseriaş care să tencuiască şi să ajusteze, după care să dea cu var. S-a oferit unui dintre meseriuaşi şi mi-a cerut patru sute de lei. Am acceptat. A promis că face o lucrare, operă de artă, nu alta. Când a intrat în casă, a criticat toţi meseriaşii care lucraseră în apartament. Că unul nu a dat bine gletul, că altul nu a pus bine gresia şi tot aşa.
S-a apucat el să lucreze. A făcut el o compoziţie şi când s-a apucat să umple golurile generate de montarea noii uşi, a stropit pereţii interiori ai holului meu, dar a făcut o mizerie de nedescris pe holul de pe etaj. M-am abţinut să nu-i zic vreo câteva. Abia aşteptam să-şi incheie menirea şi să plece.
Mi-a dat de înţeles că patru sute de lei sunt doar pentru zidărie. Vopsitul este separat, deşi nu aşa ne-am înţeles iniţial. I-am plătit pentru ceea ce a făcut şi a zis să stabilim pentru poimâine, cum ar veni, ora la care să vină, să vopsească. i-am dat de înţeles că nu am cum să stabilesc de acum ora când să vină, dar să vorbim la telefon cu o seară înainte. M-a tot sunat tipul, deşi i-am spus că am zugrăvit eu. Nu era mult şi mai aveam nişte vopsea căci avusesem o inundaţie şi reparasem stricăciunile, iar restul de vopsea nu-l aruncasem.




08 mai 2022