Îmi plăcea pe vremuri şunca de Praga. Era ambalată în hârtie, nu ca acum în plastic şi era făcută din carne, nu ca acum când are orice, numai carbe, nu. Am mers la magazinul Vânătorul de la Romană să cumpăr şuncă de praga feliată. Am cerut o jumătate de kilogram. Vânzăttoarea a câbtărit bucata, mi-a făcut bon şi a feliat-o. Am plecat la casierie să plătesc. Când am revenit să iau pachetul, am avut surpriza să constat că forma pachetului nu este aceea la care mă aşteptam. Am desfăcut pachetul să verific, să văd dacă acolo este şuncă de Praga. Era şuncă de Praga, numai câ între felii, la mijloc, vânzătoarea pusese un ghemotoc de resturi de mezeluri de nenumărate tipuri, rezultate la maşina de feliat.
Am cerut să vină cineva dintre şefii magazinului.
A venit un tip.
Se strânsese lume ca la circ.
I-am explicat. El vedea. Nu dorea amplificarea incidentului.
A mers la vânzătoare. I-a zis ceva. Vânzătoarea care era complice cu el, că nu făcea ea nimic de capul ei, a feliat altă şuncă, a pus-o pe cântar. Era cam o jumătate de kilorgram. A împachetat-o şi mi-a dat pachetul.
- Condică de reclamaţii aveţi:
- Da.
- Vreau să scriu şi eu acolo despre ceea ce mi s-a întâmplat.
- Desigur.
Am scris câteva rânduri. Sunt sigur că era o frecţie la un picior de lemn. Tot comerţul comunist era bântuit de hoţie, aşa că scrisul meu din condică era cel mult subiect hazliu, în niciun caz de luat măsuri. Prea erau toţi ai magazinului cu halate albe, imaculate, apretate pe ei, ca nişte domni şi ca nişte doamne din înalta societate.
08 mai 2022