Lumea zicea că Piaţa Obor e cea mai ieftină. Aşa o fi. Numai ca să ajungi în Obor trebuie timp, loc de parcare şi ce iei pe mere dai pe pere. De aceea ajung în Piaţa Obor o dată la trei, cinci ani, dacă nu şi mai mulţi ani.
S-a întâmplat ca atunci când locuiam pe Şoseaua Pantelimon la 353, să merg la Piaţa Obor. Am văzut nişte cârnaţi frumoşi şi am rugat vânzătoarea să-mi cântărească un kilogram. Femeia a cântărit, mi-a zis preţul, pe care l-a scris şi pe ambalajul pachetului. Am mers la casierie. Am plătit. Vânzătoarea mi-a întins pachetul cu cârnaţi. Mi s-a părut foarte uşor. Eu făceam exerciţii cu gantere şi ştiam ce înseamnă un kilogram. I-am spus vânzătoarei să cântărească. Erau şase sute de grame. Lipseau patru sute. Dacă ar fi lipsit zece grame, hai douăzeci de grame, mai treacă-meargă, dar patru sute de grame era cam mult. M-am răţoit la vânzătoare.
- Ce te c-ci aşa pe tine, pentru patru sute de grame, calicule? Mi-a zis cu un ton obraznic.
- Nu mă c-c pe mine, ci am vorbit aşa cum se vorbeşte unei hoaţe. Atât!
Mi-a adăugat cârnaţi până la un kilogram. Am plecat scârbit şi n-am mai dat prin Piaţa Obor decât în 2021, după aproape treizeci de ani. Fiind doar două persoane în casă, cumpărăm cantităţi mici de alimente şi diferenţele de preţ faţă de Obor nu se simt dramatic.
10 mai 2022