Îmi amintesc ca şi cum ar fi azi. Era 15 septembrie 1982. Era într-o miercuri. Se terminaseră cursurile. Băiatul mei ieşise de la şcoală. Era în clasa a II-a. Îl mutasem de la şcoala de lângă bloc, la o şcoală cu mult mai bună. Îi luasem haine noi. Îi luasem ghiozdan nou. Îl căutam din priviri pe aleea dinspre bloc, să-i pregătesc mâncarea, să nu aştepte.
Băiatul venea agale, gânditor pe alee, târându-şi ghiozdanul cel nou prin colb. A sunat la uşă. I-am deschis. S-a dezechipat şi a venit la masă.
L-am întrebat la ce se gândea când îşi târa ghizdanul prin colb dar şi pe asfalt pe alocuri.
Domnule, mai am 99 de zile până la vacanţa de iarnă. M-a bufnit râsul şi m-am întors să nu mă vadă. Era prima zi din anul şcolar şi nu vroiam să-l dezamăgesc.

26 aprilie 2022