Sacul de cartofi Uneori aveam obligaţii faţă de unii şi de alţii şi căutam să le rezolv aşa cum mă pricepeam eu mai bine. Aveam un medic care mă ajuta de multe ori în momente critice. Omul nu primea bani şi de aceea era foarte dificil să mă recompensez faţă de el. De aceea, uneori când găseam un context favorabil îi făceam o vizită. Cu acel prilej duceam o mică atenţie.
Mergând prin centrul oraşului şi ajungând la Librăria Dacia de fângă fostul CC am găsit la raionul de carte rusă, un album superb cu reproduceri după picturile lui AIVAZOSKY având texte în limba engleză, publicat la Editura Aurora din Moscova, în condiţii grafice de excepţie. Nu era deloc ieftin. L-am cumpărat şi la momentul potrivit am făcut o vizită doctorului. El nu era acasă. Era doar doamna. Am stat un pic de vorbă. I-am dat albumul frumos împachetat şi doamna a desfăcut ambalajul. Am văzut mimica feţei sale. Cu un dispreţ adecvat, l-a aruncat peste un teanc de alte troze din biblioteca soţului ei. Nu mi-a spus, dar am înţeles că nu era ceea ce trebuie.
Când mi-am cumpărat ARO 244D şi mergeam la Lunguleţu după cartofi, am luat un săculeţ de cartofi. L-am dus doctorului şi doamna sa s-a luminat la faţă. De aşa ceva avea ea nevoie, căci vremurile erau aspre şi copilor ei nu albume de artă le punea în farfurie, ci un piure de cartofi cu o bucată de carne sau nişte sarmale cu varză de la Bâldana.



02 mai 2022