|
Spuneam că învăţământul superior era obligatoriu. Statul plătea profesorii, clădirile, cărţile, deci statul avea pretenţii. Prezenţa la cursuri şi seminarii era obligatorie.
Prezenţa studenţilor se făcea pe bază de condică.
Condica era un caieţel cu multe pagini.
Pe prima pagină interioară din stânga se scria numele studenţilor, iar deschizând condica, apăreau zilele săptămânii şi la fiecare zi era posibil să se scrie disciplinele. Erau apoi în dreptul fiecărui student nenumărate căsuţe unde se şeful de grupă scria a dacă studentul lipsea. Dacă dorea, el punea p adică prezent sau lăsa locul liber care însemna tot prezent. în viaţa mea de student am avut două absenţe de la un seminar, nu pentru că nu mi-am dorit să ajung acolo, ci pentru că era la o sală de la un subsol şi nu am nimerit-o, căci eram boboc.
Aveam colegi care mai lipseau. Nu m-au interesat niciodată motivele şi nici nu am sesizat ca vreunul să-mi propună să fac ceva cu consecinţă de a înregistra absenţe. Aveam profesori şi asistenţi de excepţie şi nu lipseam pentru că nu doream să pierd explicaţiile lor la probleme de interes maxim pentru mine. Ca student, au fost doar vreo trei discipline care m-au interesat mai puţin, în rest planul de învăţământ al seriei mele era extrem de dens cu discipline cablate strict pe meserie. Toţi profesorii care veneau în sala de curs sau de seminar, prezentau probleme teoretice, dar imediat veneau şi cu exemplificări din viaţa lor practică şi cei care-şi împărtăşeau din experienţa lor îmi captivau atenţia la cel mai înalt nivel.
Ziceam că am trăit cu groaza de a ajunge în producţie şi de a fi pus în dificultate de un şef foarte exigent. Căutam să mă comport ca o sugativă, care absoarbe toate sfaturile şi părerile venite de la profesionişti, căci am avut credinţa utilităţii lor când voi merge în producţie.
Doream să am claritatea în expunere a profesorului Nicolae RACOVEANU.
Doream să am mobilitatea în a dezvolta subiectele a profesorului Edmond NICOLAU.
Doream să am profunzimea în studiu a profesorului Ludovic TOVISSI.
Doream să am modul direct de abordare al profesorului Constantin DINESCU.
Doream să am eficienţa obţinerii soluţiilor a cercetătorului ştefan MUSTĂŢEA.
Doream să am productivitatea pe care o avea inginerul Mihai COBZACU.
Toate acele calităţi identificate de mine la profesorii mei care mi-au devenit modele, le-am definit doar participând la cursurile şi la seminariile unde aceştia veneau şi se manifestau. Nu a fost nimic din auzite, ci numai după îndelungi analize, comparaţii şi ierarhizări cu mintea mea de atunci.
|