Admiterea

Selecţia viitorilor studenţi era o treabă foarte serioasă prin examenul de admitere. Pe vremea mea nu existau meditaţii pentru facultate. Au apărut meditaţiile când presiunea pentru admitere a căpătat cote alarmant de înalte şi materia predată în liceu trebuia aprofundată pentru ca la examen candidatul să obţină note cât mai amri. Numărul candidaţilor fiind foarte mare, 5 sutimi îl aruncau pe candidat şi o sută de locuri. După 1975 a crescut dorinţa părinţilor de a-şi avea odraslele absolvente de facultate, mai ales de facultăţi în care meseriile erau aducătoare de bani, iar medicina era regină, ceea ce făcea ca întotdeauna admiterea acolo să fie pe medii de peste 8,00. La Conservator, la Arhitectură se mai meditau copiii, dar în rest meditaţiile erau maladia comunismului întârzaiat, ineficient şi înţepenit.
Pe vremea mea, examenele de admitere erau scrise, dar la unele discipline erau şi probe orale. Cum erau gândite examenele, arătau că sunt un filtru draconic şi nu oricine dădea examen, devenea şi student. Când m-am văzut pe lista admişilor m-am bucurat enorm. Mi-am dat seama că n-am muncit fără folos şi că viaţa mea a căpătat un curs nou, devenisem student.