|
în timpul studenţiei mele, atmosfera nu era nici veselă, nici tristă, nici optimistă, nici pesimistă. Era ceva gri, tern, amestecat cu tăceri, tristeţi şi dorinţe ca unele lucruri să se termine cât mai repede.
Ca student venit din provincie nu mă laud să fie avut prieteni adevăraţi, căc vremurile nu erau croite pentru aşa ceva. Bucureştenii erau cu bucureştenii, iar noi cei veniţi din provincie eram pierduţi în spaţiul şi în timpul nedefinit care se deformau după cum bătea vântul. Eu eram destul de provincial şi unii colegi mi-au atribuit calificativul de bade, nu ştiu de ce, dar chestia m-a deranjat şi reacţia mea a fost pe măsură, chiar disproporţionată la un moment dat, spunând că badea nu face echipă cu domnii, pentru că nu doreşte să-i compromită cu apucăturile lui de om de provincie, necioplit, dintr- bucată, necunoscător al fineţurilor de Bucureşti. |
|
|