Cantină

Pe vremea studenţiei mele ASE avea câteva cantine de care eu am auzit, din care enumer aici:
- Cantina IORGA,
- Cantina CIHOSCHI,
- Cantina Dionisie LUPU,
- Cantina AGRONOMIE,
- cantina BUZEŞTI.
Am avut cartelă la Cantina IORGA şi la Cantina Dionisie LUPU şi la Cantina din complexul AGRONOMIE. Toate cantinele funcţionau pe principiul plimbă tava. Dimineaţa se serve la micul dejun:
- ceai sau lapte fierbinţi cu cacao,
- o felie de brânză sau dulceaţă sau felii de salam,
- pâine la greu.
La prânz se servea:
- un bol cu supă sau o ciorbă,
- musaca sau friptură sau mâncare cu carne sau pârjoale cu piure de cartofi sau şniţel,
- un dulce.
Seara se servea:
- o mâncare sau macaroane sau cartofi franţuzeşti,
- un iaurt sau ceva dulce.
Am apreciat că tacâmurile erau curate, mâncarea era gustoasă şi nu am avut niciodată probleme cu stomacul, ştiut fiind faptul că eu mâncam doar mâncarea de la cantină. După ce m-am căsătorit am mâncat şi la cantina Universităţii de la Grozăveşti şi mâncarea era mai selectă, adică se serveau fripturi la grărat. La noi mâncarea era mai multă, acolo era mai puţină, dar mai bună caliotativ.
Prin anul întâi s-au schimbat tacâmurile, introducându-se tacâmuri de inox, care se dădeau cu legitimaţia. M-am trezit că mi s-au furat tacâmurile de la masă. Era de serviciu un student de la mine de la cămin. Probabil că a văzut că sunt disperat şi a închis uşa cantinei. A anunţat furtul şi au venit colegi de-ai lui să verifice cine era şi cine nu cu cartelă în sala de mese. Au apărut tacâmurile ca din senin. Peste ani, la o anumită ocazie, fiind invitat de cineva din ASE la o masă, am avut marea surpriză să văd că tacâmurile cu care mâncam aveau însemnele unor cantine ale ASE, ceea ce înseamnă că furatul tacâmurilor se purta şi la case cu mult mai mari.