Cercetarea ştiinţifică după 1990

Cercetarea ideea că cercetarea ştiinţifică este o activitate de masă este greşită. Ideea că toată lumea trebuie să facă doctorat este şi mai greşită.
Cercetarea ştioinţifică presupune:
- talent,
- dăruire,
- creativitate,
- disciplină,
- pasiune,
- muncă,
- şansă,
- echipă,
- interdisciplinaritate,
- respect,
- exigenţă.
Cercetarea ştiinţifică nu se învaţă. Ea se trăieşte, se aprofundează, se dezvoltă şi se produce. Un cercetător ştiinţific este o persoană care arde ca o torţă pentru munca sa, pentru ideile sale, care are nelinişte lăuntrică până nu găseşte cea mai bună soluţie la problema de rezolvat.
El nu este un funcţionar care lucrează 8 ore pe zi.
El nu este un muncitor cu sapa sau cu târnăcopul, el munceşte cu creierul său.
El nu face muncă de rutină, căci la el totul este nou.
El nu planifică obţinerea soluţiilor originale, căci acestea vin sau nu vin.
El nu munceşte la normă şi nici la program, ci la inspiraţie.
Facultatea crează contextul dezvoltării embrionilor activităţii de cercetare ştiinţifică iniţiind elemente care să le permită studenţilor să participe la activităţi de inovare, de creaţie şi care să le dea şansa de a vedea dacă sunt spirite libere, dispuse să treacă bariera lucrurilor obişnuite şi să se îndrepte în viitor spe munca de cercetare ştiinţifică, cu asumarea tuturor riscurilor.

revenire