|
Spuneam că prezenţa la cursuri şi la seminarii era obligatorie înainte de 1989. Dacă un student acumula un număr de absenţe nemotivate pierdea bursa, nu mai avea dreptul de a intra în examen. Statul oferea gratuitate pentru învăţare şi cerea studenţilor să fie prezenţi la cursuri şi la seminarii.
Fiecare grupă de studenţi avea condică.
Fiecare grupă de studenţi avea un responsabil de grupă.
Timp de cinci ani, colega mea Doina HULUŢĂ a fost şefă de grupă. Ea era cea care ţinea evidenţa celor care erau prezenţi şi a celor care lipseau.
Profesorii, la curs, făceau prezenţa prin sondaj şi era mare jale dacă un student strigat figura ca prezent, dar el nu era în sală. La seminarii era mai uşor, cadrul didactic vedea repede cine e prezent şi cine lipseşte. Avea şi el carnetul lui cu prezenţa şi cu însemnările cantitative despre fiecare student în parte.
Nu vreau să creadă cineva că eu am fost un monument de corectitudine. Nu am lipsit la cursuri şi la seminarii pentru că:
- aveam profesori de exceăţie,
- nu aveau de unde să citesc ceea ce se predase,
- îmi plăcea să nu depind de nimeni,
- nu aveam altă preocupare în afară de carte,
- în acele vremuri nu erau cluburi şi nici bani,
- biletele reduse la filme erau puţine,
- anturajul fără bani era inexistent.
Dacă ar fi fost vremurile de acum, cu siguranţă aş fi procedat altfel, căci cu siguranţă mi-aş fi luat serviciu să fiu independent financiar şi mi-aş fi drămuit altfel timpul căci banul ar fi fost cu altă valoare, iar mirajul spre mediul academic s-ar fi dus pe apa sâmbetei, fără regrete.
|