Educaţia

Visul comunsmului a fost să-l creeze pe omul nou. Auzieam eu de la unii şi de la alţii cam cum trebuia să arate omul nou.
Omul nou trebuia să iubească partidul.
Omul nou trebuia să să-l adore pe conducător.
Omul nou trebuia să să aplaude orice zicea partidul.
Omul nou trebuia să construiască socialismul.
Omul nou trebuia să creadă în valorile comuniste.
Omul nou trebuia să fie un exemplu la muncă şi în familie.
Omul nou trebuia să nu fie beţiv.
Omul nou trebuia să nu fie hoţ.
Omul nou trebuia să aibă familie cu cel puţin patru copii.
Omul nou trebuia să muncească.
Omul nou trebuia să lupte pentru traducerea în viaţă a politicii partidului.
Omul nou trebuia să citească ziarul Scânteia.
Omul nou trebuia să studieze documentele de partid.
Omul nou trebuia să citească zicerile lui Nicolae CRAUŞESCU.
Omul nou trebuia să cadă pe spate urmărind congresele partidului.
Omul nou trebuia să ştie liniile directoare ale politicii partidului.
Nu ştiu cât de om nou am fost eu, dar ştiu cu exactitate că dacă am făcut ceva, am făcut că aşa am învăţat eu de la părinţii mei şi de la profesorii mei pe care i-am considerat modelele mele. Dacă nu am furat, dacă nu am minţit, dacă nu am fost beţiv, totul s-a datorat educaţiei pe care am primit-o acasă, în cei şapte ani, dar şi cât am stat acolo, până la terminarea liceului. De la părinţii mei am deprins ce este bine, ce este rău, când trebuie să deschid gura, astfel să nu vorbească gura fără mine. De la părinţii mei am învăţat să nu fac rău la nimeni, să nu zic vorbe pe care apooi să le regret. Nu întotdeauna mi-au işit lucrurile cum aş fi dorit, dar în general, zic eu, am reuşit.
Am citit despre educaţiia socialistă, ştiam ce înseamnă a fi comunist, înţelegeam cum trebuie să se comporte omul nou. Viaţa nu m-a pus în situaţii în care să arăt că ştiu acea teorie şi s-o aplic în practică.
A fost foarte important pentru mine să consider că sunt individul care ştie să se evalueze şi să se poziţioneze în aşa fel încât să nu ies în evidenţă şi nici să nu fiu arătat cu degetul pentru a face lucruri rele. Ca să mă arăt ca fiind un tip educat, nu a trebuit niciodată să fac excese şi nici să ies ca păduchele în frunte, ci doar s-mi fac treaba. Am mers pe ideea că HITLER cât a fost el de nebun, s-a folosit de cei care munceau foarte bine. Pe aceeaşi linie, am considerat că dacă îmi fac treaba şi nu trăncănesc pentru a da din mine tot felul de texte, lumea mă va accepta şi niciodată nu voi fi analizat prin ce zic, pentru că evit să zic, ci prin ce fac, mai ales dacă mă zbucium să fac lucrurile bine. Am considerat că despre educaţie, despre ideologie vorbesc numai cei care nu muncesc pentru că ei trebuie să umple golul lăsat în fiinţa lor de nemuncă.
Nu s-a legat nimeni de mine pentru ce am zis, că nu am zis nimic. Dacă am vorbit ceva, a fost doar pentru a prezenta ceea ce am făcut din punct de vedere tehnic. Au fost şi situaţii în care am pus lucrurile la punct, dar nu din punct de vedere ideologic, ci din punct de vedere profesional.
Am pretenţia că sunt un tip educat.
Eu ştiu să dau bună ziua.
Eu ştiu să mă adresez frumos unei persoane.
Eu nu accept să se urce careva în capul meu, să-şi facă nevoile şi să-i şi mulţumesc.
Eu sunt necruţător cu cei care-mi fac rău.
Eu nu tolerez minciuna, dar prefer adevărul oricare ar fi el.
Eu consider că toate problemele au soluţii favorabile omului, doar dacă acesta moare, nu mai ai cum să-l readuci la viaţă.
Folosesc în textele mele cuvântul EU nu pentru a ieşi în evidenţă cumva, ci pentru a-mi asuma ceea ce mă defineşte, fie că e vorba de ceva bun, fie că e vorba de ceva rău.