|
După 1989 studenţii au căpătat dreptul de a face grevă. Când aflam de greve, îmi cumpăram ziare. Erau multe ziare în 1990. Credeam că studenţii mei de anul al V-lea vor intra în grevă. Nu. ei veneau la cursuri, căci erau interesaţi de programarea în limbajul C++. Aşa că nu apucam să citesc ziarele.
Am încercat să stau de vorbă cu nişte studenţi cu care lucram la diploma de absolvire să mă lămuresc cum e cu grevele lor, dar nici ei nu m-au lămurit.
Unii studenţi nu-i doreau pe anumiţi profesori la cursuri.
Unii studenţi nu doreau să mai facă o anumită disciplină.
Unii studenţi doreau un alt sistem, mai relaxat, de burse.
Unii studenţi doreau să măsoare puterea de convingere a sindicatului din care făceau parte.
Am văzut şi revendicări de natură politică.
Mi s-a părut interesant faptul că nu s-a acceptat intrarea politicii în universitate. Cu trecerea timpului, grevele au scăzut ca frecvenţă şi ca intensitate, iar efectul a fost benefic pentru învăţământ. După părerea mea, problemele de învăţământ trebuie rezolvate la catedre. la decanat, la rectorat, mai puţin în stradă, prin întreruperea procesului didactic. Orice problemă studenţească are soluţie în favoarea studenţilor, este părerea mea.
|