|
Pe vremuri numărul studenţilor veniţi direct de pe băncile liceului era destul de redus. Mulţi dintre studenţi proveneau din câmpul muncii. Când am stat în cămin în ultimul an de facultate, aveam colegi de cameră oameni maturi de 28, 29, 32 şi 34 de ani, iar eu eram de 22 de ani. Colegii mei mai maturi aveau o gândire mai aplicată spre latura practică pentru că ei se gândeau la ce vor face în producţie după terminarea facultăţii. dacă uneori eu eram mai visător, ei mă aduceau cu picioarele pe pământ.
Am admirat la colegii mei râvna de a fi cât mai buni profesionişti, dorinţa lor de a fi în pasc cu cei mai tineri decât ei. Eu i-am respectat foarte mult pe colegii mei mai mari decât mine, căci de la ei am luat multe lecţii de viaţă şi de la ei am primit sfaturi care m-au călăuzit în viaţă şi mi-au ţinut de cald, cum se spune în popor.
Pe vremuri lumea era mult mai combativă, lua atitudine. Se mai vehiculau chestiile cu lupta de clasă, cu elementele declasate, cu indivizii cu concepţii învechite. Erau colegi din anii mai mari care atunci când luau cuvântul în adunările ASC sau de partid şi începeau să tune şi să fulgere, deja mi se făcea părul măciucă, pentru că ei vedeau tot felul de duşmani ai poporului, oameni care se opun mersului înainte al societăţii. Faţă de gândirea mea care era ghidonată spre învăţătură, spre munca mea de student, nu înţelegeam mai nimic, dar mă străduiam să nu mă abat de la drumul pe care mi l-am trasat şi să mă evalez tot timpul comparând rezultatele din sesiunea de examene curentă cu cele din sesiunea precedentă şi să mă bucur foarte tare dacă am înregistrat progrese.
|