|
Comuniştii îi tratau pe tineri la grămadă. 99,99% dintre tineri erau UTCişti, adică membri ai Uniunii Tineretului Comunist. Dintre studenţi, tot aşa, 99,99% erau membri ai Asociaţiei Stuenţilor Comunişti - ASC. Abia începând cu anul al III-lea studenţii cu medii de peste 9,50 erau primiţi în rândurile PCR. Aşa că nu e deloc un titlu de glorie pentru cei care au terminat facultatea că nu erau membrii pcr. Nu au avut medii foarte mari. Comuniştii erau extrem de selecţivi cu studenţii. La o medie de sub 8,50 nici nu discutau intrarea în partid. Mai veneau tineri din producţie, foşti muncitori care terminaseră liceul la seral, erau membri de partid şi deveneau studenţi. Numai aceştia era posibil să fie membrii pcr cu note mai cici de 9,50. Cândva, se ajunsese să fie criticaţi studenţii membrii de partid care aveau note la examene în jur de 9,80 căci colegii lor aveau medii de 10.
Viaţa de organizaţie era una cu periodicitate controlată. Studenţii comunişti aveau dreptul de a-i critica pe profesori, dar au fost şi situaţii în care studenţii au plătit criotica în mod indirect, căci niciun profesor nu ar fi făcut ceva din care să rezulte că nu acceptă critica tovărăşască, dacă nu avea o coadă de topor, un asistent sau un doctorand tot din catedră.
Eu nu m-am remarcat prin nimic special. Doar întocmeam dosare fără cusur, iar dacă luam cuvântul, veneam cu chestii stric profesionale, căci mie nu mi-a plăcut nici să pup, nici să ling, nici să iau scamele de pe sacourile şefilor şi nici să fiu umil, căci ar fi însemnat să mă descalific în proprii mei ochi. Am ţinut mult la stima de sine, la respectul pe care mi l-am acordat mie însumi.
Nimeni nu mi-a reproşat că nu sunt lingău, că nu aplaud frenetic, că nu urlu lozinci, ba din contră, cred că mulţi m-au apreciat pentru acest lucru şi au fost situaţii în care am smuls unanimităţi la vot, spre surprinderea mea şi cred că a contribuit şi faptul că mi-am păstrat verticalitatea.
|