|
Au fost prea puţine dăţile în care am făcut referate. La Economie politică am făcut referat. Asistenta ne-a zis cum trebuie făcut, adică:
- să mergem la bibliotecă,
- să citib bibliografia obligatorie,
- să citim şi din bibliografia opţională,
- să structurăm referatul,
- să scriem părerile noastre,
- să argumentăm cu ceea ce citisem,
- să concluzionăm,
- să trecem bibliografia.
Un referat se făcea cam într-o săptămână stând în sala de lectură de la etajul întâi a clădirii de pe Bastiliei şi muncind zi de zi cam trei ore. Eram la început, nu aveam viteză şi mă gândeam tot timpul la ce va zice asistenta când va citi ceea ce am scris eu, mai ales că scrisul meu nu era prea citeţ şi fraza mea avea carenţe ca lungime, structură şi muzicalitate. în final, referatul meu a intrat în categoria de referat bun, dar au fost alte referate cotate ca foarte bune. Nu zic că am suferit, dar nici bine nu mi-a căzut. Nu sunt un tip orgolios care crede că tot ceea ce face el e nemaipomenit. Mi-am propus ca în viitor să fiu şi mai atent. Mulţi ani mai târziu am desluşit ce se ascundea în spatele acelor aprecieri şi m-am lămurit, că nu avusesem un referat execrabil. Numai că criteriile după care fusese el citit erau altele, uşor oculte, dar viaţa joacă feste tuturo, deci şi mie. Explicaţiile care vin şi mai târziu sunt utile, căci marile adevăruri rămân aşa oricând.
|