|
Seminariile erau obligatorii ca şi cursurile. Studentul trebuia să se pregătească pentru seminarii:
- mergând la catedră să ia planul de seminar,
- mergând la bibliotecă pentru a citi bibliografia obligatorie,
- rezolvând problemele date de la seminarul precedent,
- participând la consultaţii dacă era nevoie,
- prezentând conspecte sau referate pe teme date.
Cine avea mai mult de 3 absenţe de la seminarii avea deja o problemă la examen şi cuvântul asistentului atârna greu la nota finală, căci fiecare asistent avea însemnări şi profesorii ţineau seama de punctul de vedere argumentat al asistentului. Asistenţii pe vremea mea îşi pregăteau cu mare atenţie seminariile şi toţi erau stăpâni pe materie, căci mulţi derulau stagii doctorale cu profesori din catedrele lor şi erau obligaţi să fie la zi cu materia şi cu mult mai mult chiar. Am în memorie mulţi asistenţi de la seminariile la care am fost şi lor le datorez peste 70% din ceea ce sunt, căci de la modul lor practic de a soluţiona probleme concrete, căci ei veneau din producţie, am înţeles că a fi bun meseriaş nu e treabă uşoară şi trebuie năduşit mult până a ajunge acolo sus în meserie, ca să fiu preţuit şi să nu râdă colegii de mine, prin ce-mi iese pe gură ca meseriaş.
|