Tipărituri

Litografia ASE scotea an de an cursuri, culegeri de probleme, studii de caz şi monografii grupate pe fascicole. Erau cărţi de mari dimensiuni, iar fascicolele nu depăşeau 40-50 de pagini. Cursurile litografiate şi culegerile de probleme aveau formulele scrise cu mâna de autori. Când am făcut cursuri de contabilitate nu înţelegeam nimic, iar profesoara solicita pentru rezolvarea de probleme pe colegii mai mari decât mine, care făcuseră contabilitate la locurile lor de muncă. Cu fiecare zi care trecea îmi dădeam seama că mă afundam în întuneric. Am discutat cu un coleg, student de la Facultatea de contabilitate şi acesta mi-a recomandat să cer de la bibliotecară cursul profesorului Victor PUCHIŢĂ. Am mers la fişier, am luat cota, am completat fişa şi mi-a fost adus un tom foarte voluminos. M-am apucat să citesc zi de zi şi după o lună eram deja mare maestru în ale contabilităţii. Eu înţelesesem totul, logic, căci Victor PUCHIŢĂ ştia meserie şi orice om care este DOXA în meseria lui, ştie să şi explice clar cum stau lucrurile.
Nu cumpăram cursuri litografiate că nu aveam bani. Trebuia să folosesc numai materialele de la bibliotecă. Biblioteca nu împrumuta cărţi acasă, ci tot ce se citea, se citea doar la sala de lectură. în anul al IV-lea am descoperit că Centrul de calcul al ASE avea şi el o bibliotecă garnisită excepţional cu cărţi de informatică. Fusese o expoziţie de carte de la Editura Prentice Hall şi cei de la editură au donat cărţile acestei biblioteci. Tot acolo se găseau reviste la zi de informatică. Nu voi uita ziua în care am pus mâna pe un număr al revistei Communications of the ACM, care în acele vremuri avea şi texte sursă de programe scrise în ALGOL sau în FORTRAN, dar şi articole deosebit de instructive, din care am învăţat extraordinar de multe.