Orice activitate de cercetare sau de documentare trebuie sa se finalizeze printr-un studiu, articol, carte, lucrare de licenta, lucrare de disertatie sau teza de doctorat. Se parcurge un ciclu complet care include: documentare, cercetare, analiza, verificare, diseminare si evaluare prin citari. Scrierea de materiale stiintifice nu este un scop in sine, ci reprezinta modul natural prin acre un specialist marcheaza faptul ca a ajuns la un stadiu suficient in tr-un domeniu, incat are tot ce-i trebuie pentru a face cunoscute rezultatele sale, ca modalitate de a transmite mai departe toate acumularile pe care specialistul le considera importante.
Carti publicate sunt o necesitate daca se are in vedere ca in mediul academic sunt criteriu de promovare, iar in lumea instruirilor reprezinta modalitati concrete pentru realizarea autodocumentarii serioase, atunci cand sunt realizate sistematic si folosind atat documentare, cat mai ales experienta proprie acumulata in domeniu.
A existat mitul personajelor care isi masurau inteligenta in inaltimea teancurilor de carti publicate, indiferent ce, dar publicate, care le depasau inaltimea corpului lor.
Adica, la o inaltime de 1,80m era musai sa ai carti care puse una peste alta sa dea cel putin 1,80m....
realitatea era cu totul alta. Lumea spalata mai intai cerceta, mai apoi publica articole si la final daca, publica o carte de esenta care:
- sa fie documentata
- sa contina experienta cercetatorului
Pe malurile Dambovitei, lucrurile au stat si din pacate mai stau si acum, altfel.
A publica este o necesitate ca nu te promoveaza nimeni daca nua ai o carte a ta. In America nu este nicio rusine sa intri la sala si sa spui in fata studentilor ca tu profesorul X, marele profesor X, predai dupa cea mai tare carte a lui Y de la M.I.T. sau de la Harvard sau de la U.C.L.A. sau de la Stanford. Aici, la noi, sunt codri mari de brazi si rauri de matase si oamenii nici nu accepta in ruptul capului sa iasa sa spuna ca predau dupa cursul
unuia f. mare.
Pana si bulgarii accepta sa predea dupa cursurile unora f. mari profesori si de aceea cand absolventii lor ies in lume, diplomele lor sunt echivalate fluierand.
In toti anii am cautat sa public cate ceva dupa regula data de un tip care si-a facut prin anii 70 doctoratul la Bonn. Asta explica de ce pana in 1989 nu am iesit decat cu Programarea standard...Restul ce a urmat a fost cercetare si mai ales lucru in echipa. Cartea de singur autor este ceva, cartea scrisa de mai multi autori, fara a avea un coordonator este altceva. Cu totul altfel se pun problemele atunci cand se scrie o carte si exista un coordonator, caci acesta trebuie sa fie recunoscut de membri echipei ca fiind creierul care stie intregul ansamblu. El este cel care are tot ce trebuie sa scrie singur cartea dar face acest lucru pentru a da de lucru colegilor. In orice alta situatie duce la o mare eroare de abordare. O carte aparuta in anul Xcontine informatii care se refera preponderent la X-5 ani. Adica este vorba de multa uzura morala, caci in informatica 5 ani inseamna foarte mult.
Articolele publicate arata capacitatea unui cercetator sau specialist de a dovedi ca stie sa comunice rezultatele concrete obtinute si mai ales de a se face inteles.
Primul articol l-am publicat dupa multi ani de lucrat in invatamant, catre sfarsitul stagiului doctoral. Erau putine reviste, erau multi care doreau sa publice si calitatea trebuia sa fie foarte ridicata. Asa ca muncind din greu am iesit pe piata, fara a avea un nume, dar cu multa truda, cu un articol. Era rezultatul unei cercetari de 3 ani pe baza de contract. Obtinusem un model, progresasem si cu experimentele si studentii din anul 5 de la Cibernetica cu care am mers la Govora in baza de practica isi amintesc probabil de modul in care am cules date si mai ales de modul in care nu am reusit sa le asigur salariu desi aveam bani si desi toata lumea spunea ca li se cuvin, dar nu ne da voie legea...
Am creat o schema dupa care am construit toate articolele mele si i-am invatat si pe altii ca sa foloseasca acelasi sablon in care:
- se face un abstract
- se prezinta contextul
- se descrie solutia existenta
- se propune ceva de catre autor
- se compara si se scot in evidenta plusurile
- se fac experimente sa se arata ca ceea ce se propune este valabil
- se face o generalizare
- se concluzioneaza
- se scrie bibliografia formata numai din carti, articole existente si CITITE de catre autor.
Orice alta abordare, cu plagiat, cu ciugulit de colo si de colo, din statia de tramvai este o mare mizerie. trebuie pornit de la faptul ca toate revistele au ghid de publicare a articolelor si toti autorii trebuie sa respecte ceea ce spun aceste ghiduri referitor la bibliografie, la modul in care se scriu si se refera formulele si cum se deseneaza si se refera figurile. Autorii trebuie sa respecte cerintele de lungime si de specific ale resvistelor. Sunt reviste dedicate unor tematici si nu trebuie trimise acolo articole ce nu corespund tematicii. Structura articolelor este obligatorie si autorii trebuie sa tina seama de limba in care trebuie scris articolul, de vocabularul utilizat. orice abatere de la ghid este insotita de respingerea articolului trimis. De cele mai multe ori se foloseste un analizor automat care:
- vede daca s-au depasit lungimile impuse ca pagini sau numar de cuvinte
- arata ca lipsesc introducerea sau concluziile sau sunt folosite concepte nedefinite sau variabile cu semnificatii multiple
- arata ca exista chestii ale altora necitate
- verifica originalitatea prin identificarea de texte identice existente pe internet
- verifica daca bibliografia respecta standarul specificat in ghid
- analizeaza deca lucrarile date in bibliografie sunt citate in articol
- stabileste daca in text se regasesc cuvintele cheie sau cuvintele din titluri sau din subtitluri
- arata ca sunt figuri citate si inexistenta, ca si formule sau formule si figuri elaborate dar nefolosite
- si tot ceea ce se preteaza la o analiza automata si deci la o respingere automata...
Multi se intreaba de ce la anumite reviste se primesc raspunsurile instantaneu. Este simplu ca buna ziua: articolele sunt intrari in analizoare general-valabile si in cateva secunde ofera raspunsul care are una din variantele: articole acceptat fara rezerve (foarte, foarte rar), articol cu mici modificari care se efectueaza in cateva saptamani, articol cu modificari majore care necesita cateva luni si care daca nu sunt facute articolul nu se va publica, articol respins ca nu e original, articol respins ca are vicii de continut, articol respins din cauza de vicii severe de forma. Autorii primesc respunsul complet in toate cazurile. Un articol intr-o revista serioasa se publica in 1,5 - 2 ani.
Cursuri universitare reunesc sub aceasta titulatura chiar cursuri dar si culegeri de probleme sau studiile de caz. Toata lumea zice ca nu sunt lucrari pretentioase din punct de vedere stiintific. Nu este adevarat. Ele trebuie sa fie corecte si sa se bazeze pe documentatie completa si autorul trebuie sa fi inteles la perfectie despre ceea ce scrie.
Este nevoie sa fie scrise cursuri universitare in primul rand ca acestea nu trebuie sa fie nici prea originale si nici nu trebuie sa fie savant intocmite. Ele se adreseaza studentilor si trebuie sa contina foarte multe lucruri lamuritoare si exemple foarte detaliate. Cursurile universitare se litografiaza si au un ciclu de realizare foarte scurt. In fiecare an cineva are sansa sa publice un curs universitar sau o culegere de probleme. In timp ce o carte intr-o editura asteapta 2-3 ani, la litografiere cursul universitar se realizeaza i cateva saptamani.
Ele sunt sarcina de serviciu si de regula nu primesti bani daca ai scris un curs, ci este normat la numar de ore de curs sau de seminar se trec un anumit numar de pagini. Daca de exemplu, la o ora de curs se atribuie 10 pagini si pe semestru sunt 14 cursuri, cel care se apuca sa scrie note de curs, se gandeste sa nu depasasca 140 de pagini. De regula el va scrie mai mult, dar normarea se face pentru 140 pagini. Cursurile universitare publicate stau la baza promovarii in invatamanul superior. Trebuie sa ai cursul tau ca sa devi profesor sau altceva, acolo. fata de lucrarile stiintifice und se prezinta ceea ce autorul considera important din explicatii, pornind de la faptul ca un curs universitar sau o culegere se adreseaza strict studentilor, acolo trebuie sa se gaseasca descrieri complete si sa fie prezentate toate calculele fara a sari etape. Altfel studentul nu va intelege despre ce este vorba si va crede ca autorul nu a inteles. Si cursurile si culegerile trebuie sa contina detalii dar si chestiuni propuse spre reflectie sau rezolvare. Pentru a scrie un curs universitar se foloseste programa analitica si capitolele trebuie sa urmareasca tematica de acolo. Daca programa este suficient de detaliata vor rezulta exact structurile capitolelor. Cursul are in structura exact ceea ce are programa analitica, uneori si lucruri in plus, dar in minus, niciodata. De regula cursurile universitare nefiind platite, ca sarcina de serviciu, sunt tratate ca atare si sunt scrise de catre toti cei care lucreaza la disciplina cu pricina. De-a lungul carierei mele am scris nenumarate cursuri universitare si culegeri de probleme. Scrierea nu este dificila mai ales cand este vorba de chestiuni rodate ani in sir in amfiteatre sau in laboratoare. Asistentii care pregatesc seminariile de programare, au enunturile, au programele si mai trebuie sa dea o serie de detalii despre solutii, despre variante, despre erori posibile. Totusi, cursurile devin o corvoada in clipa in care sunt scrise fara placere si sunt tratate ca o cazna, desi in realitate in norme sunt prevazute nenumarate ore pentru pregatirea activitatilor didactice, in fiecare saptamana. Sa nu spuna cineva ca la Analiza Matematica se schimba lucrurile de la un an la altul incat elaborarea de cursuri sa necesita acelasi efort pe care il fac cei de la programare sau de la sisteme de calcul, unde la cinci ani se reia totul de la zero.
Unii profesor au capul in curs in loc sa aiba cursul in cap adica vin la sala de curs si citesc dupa niste foi sau de pe slide-uri in loc sa vorbeasca liber si sa se foloseasca de un computer pentru a exemolifica ceva sau pentru a avea o schema ce consuma mult timp pentru a o desena pe tabla. In statutul cadrelor didactice apar restrictii legate de elaborarea de materiale didactice, ceea ce arata ca acestea nu prea se platesc asa cum se platesc lucrarile publicate in edituri. Se pun restrictii si la numarul de pagini ce revin la o ora de predare sau seminarizare, dar si la bibliografie ca numar total de pagini. Sunt eliminate toate exagerarile legate de dimensiunea materialelor universitare si de efortul de documentare al studentilor.
Aici nu apar detalii pentru ca in informatica uzura morala este mare si dupa 1995 Editura ASE are conditii grafice de exceptie si nu am mai procedat la litografiere, ci la publicare de carti, pur si simplu, carti care sa fie de folos studentilor, nu pentru a face vanzatorii ambulantii fisice sa umple de seminte de dovleac tribunele stadionului Steaua.