Metrica din matematică şi metrica pentru aplicaţii WEB sunt funcţii, construite, care se bucură de anumite proprietăţi, dar a căror utilizare diferă de la obiectiv de atins, la obiectiv.
Metrica WEB trebuie privită ca un set de indicatori care măsoară nivelurile unor caracteristici de calitate pentru aplicaţii WEB. Ele sunt un pic altceva decât metricile din matematică, pentru că indicatorii sunt construiţi după cerinţe ale utilizatorilor şi nu se supun acelor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o metrică din matematică şi mă refer la condiţia de a avea valoarea zero, la inegalitatea triunghiului, dar şi la codomeniul valorilor pozitive, inclusiv a valorii zero.
Indicatorii construiţi pentru metricile WEB trebuie să aibă o structură acceptată de utilizatori şi să realizeze o punere în corespondenţă a unor subintervale ale codomeniului, cu niveluri calitative, căci în final, analizând un rezultat numeric dat de un indicator, trebuie conchis că aplicaţia WEB este bună şi trebuie folosită sau este proastă şi devine nefolositoare.
Sunt indicatori, aşa cum este coeficientul de corelaţie, care au domeniul cuprins în intervalul închis -1 şi +1, în timp ce metricile din matematică vorbesc numai de valori pozitive sau zero.
Metricile WEB sunt:
- foarte variate, depinzînd de ipotezele cu care au fost construite,
- relative, aşa cum metrul este o convenţie, fiecare metrică este bună în felul ei,
- utile, fără a fi impuse, dar sunt acceptate numai atunci când experienţa le confirmă,
- sisteme de indicatori cu un anumit grad de omogenitate, mai ales în zona codomeniului,
- dinamice, căci pe măsură ce se schimbă tehnologiile şi structurile indicatorilor se schimbă,
- rezultatul unui compromis, căci interesele dezvoltatorilor, utilizatorilor şi investitorilor sunt divergente.
Pentru a construi o metrică trebuie parcurse etapele unui ciclu, după cum urmează:
- se stabileşte obiectivul de atins al metricii,
- se identifică variabilele pentru a căror culegere de date efortul este rezonabil,
- se definesc variabilele dependente sau endogene, cum se mai zice în modelare,
- se stabilesc variabilele independente sau exogene, cum se mai zice în modelare,
- se cosntruiesc structuri de indicatori,
- se fac estimări de coeficienţi folosind seturi de adte culese,
- se pun în corespondenţă subintervale cu niveluri calitative,
- se validează indicatorii, reţinându-se cei care sunt consideraţi reprezentativi,
- se trece la implementarea metricii, - se foloseşte metrica pentru a gestiona calitatea aplicaţiilor WEB.
Nicio metrică WEB nu este perfectă şi nu va fi perfectă niciodată, pentru că fiecare dintre noi are sistemul său de ipoteze de lucru şi acestea generează structuri de indicatori care sunt foarte diferiţi. Este important să acceptăm ideea că trebuie să folosim o metrică, oricare ar fi aceasta, să fim constanţi în a folosi structurile de indicatori, pentru a asigura comparabilitatea măsurătorilor şi a rezultatelor agregate şi ceea ce este cel mai important, să nu absolutizăm nimic, pentru că în lumea metricilor toată lumea are dreptate. Totul este să avem suficientă răbdare să ascultăm pe cel care ne vorbeşte despre rezultatele obţinute şi să trecem imediat să căutăm modalităţi de a face conversii spre metricile noastre, pentru a face comparaţii rezonabile, credibile şi operaţionale. Restul este fie poveste de adormit copiii, fie filosofie pentru cei ce taie frunză la câini, fie pur şi simplu utopie care să dea de muncă glumeţilor.
10 octombrie 2019