Am văzut mulţi informaticieni care:
- caută să convingă lumea că ei ştiu foarte multe chestii din varii domenii,
- din lăcomie antamează multe proiecte, reuşind să încurce lucrurile,
- scriu în acelaşi timp secvenţe de instrucţiuni de la mai multe programe.
Procedând în acest fel, nu reuşesc să facă treabă bună, căci dacă se apucă de mai multe tehnici şi de mai multe limbaje de programare, nu capătă experienţa necesară şi nici nu abordează lucrurile la un nivel de profunzime care să asigure performanţă livrabilelor lor.
Dacă ei se apucă să facă mai multe proiecte de complexitate ridicată, dacă nici nu au biblioteci de subprograme pe care să le reutilizeze, se vor găsi în situaţia de a fi la început cu multe dintre lucrări, fără a finaliza vreuna la termen, ceea ce este deranjând pentru managerii de proiecte care nu au timp să primească tot felul de argumente, din care executanţii nu s-au încadrat în termenele impuse.
Informaticienii care alergă după doi sau mai mulţi iepuri, să zicem că au două job-uri, cu siguranţă, nu fac treabă bună la niciunul dintre ele. Este exact ca în cazul unui inginer care a terminat politehnica şi matematica, dar nu stăpâneşte ac lumea niciuna dintre meserii şi matematicienilor le vorbeşte despre inginerie, iar inginerilor le vorbeşte despre matematică, având impresia că face el pe zmeul.