Am văzut dezvoltatori care vin la client, îi pun produsul în braţe şi la revedere. După mine, o astfel de abordare este total greşită, căci dezvoltatorul trebuie:
- să identifice persoanele care lucrează cu produsul,
- să discute cu persoanele care vor folosi produsul,
- să instruiască cum se culeg şi se introduc datele,
- să arate cum se lansează în execuţie produsul,
- să explice cum se obţin rezultatele,
- să detalieze cum se interpretează rezultatele,
- să-l înveţe pe utilizator cum interpretează mesajele,
- să-i arate clientului cum se iese din aplicaţie,
- să răspundă clientului la orice întrebare care îi este adresată,
- să customizeze produsul şi să-l instaleze încăt să devină operaţional,
- să nu plece de la client pănă nu este convins că acesta ştie să folosească foarte bine produsul,
- să lase deschisă comunicarea cu clientul pentru orice problemă care ar apare în viitor,
- să fie drăguţ cu clientul, să lase aroganta deoparte, căci clientul este cel cu banii.
Dacă nu procedează astfel, dezvoltatorul va avea surpriza ca produsul să-i fie respins, căci exact ca la chestia cu beţivii, tot aşa este şi la produsele software. Se zice că dacă trei indivizi îţi zic că eşti beat, mergi şi te culcă. La produsul software, dacă 100 de clienţi spun că nu este bun, atunci produsul software nu este bun şi basta.
Sunt situaţii în care vorba dulce, mult aduce, ceea ce înseamnă că produse software care nu sunt perfecte, datorită modului în care s-a lucrat cu clientul la implementare, chiar şi micile imperfecţiuni sunt acceptate de client cu zămbetul pe buze, în speranţa că ele vor fi eliminate rapid. Dacă dezvoltatorul este arogant, mediocru şi enervant, clientul va căuta nod în papură pentru orice, iar produsul software va fi catalogat ca prost, indiferent dacă este sau nu aşa.
|