|
Marian STOICA este exemplul omului perseverent, care știe să-și definească obiective, care muncește pentru a le atinge și care depune toate eforturile pentru a merge înainte, cu hotărâre și perseverență.
Marian STOICA este născut la data de 4 ianuarie 1974.
Tot timpul, Marian STOICA a lucrat în Catedra de Informatică Economică, actualmente Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică - DICE.
În intervalul 1988 - 1992, Marian STOICA a fost elev de liceu.
În intervalul 1992 - 1997, Marian STOICA a fost student la Secția Informatică Economică de la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. El a făcut parte dintr-o promoție de studenți de excepție, din care îi enumăr aici, alături de el, în ordine alfabetică, pe Petrișor OPREA, Felix SIMION, Cristian USCATU, Daniel VERNIȘ.
În intervalul 1997 - 1998, Marian STOICA a fost student la cursul de studii aprofundate în Informatică Economică.
În intervalul 1998 - 2002, Marian STOICA a derulat un stagiu doctoral în specializarea Cibernetică Economică și Statistică, sub coordonarea prof. univ. dr. Ion Gh. ROȘCA.
În intervalul 1998 - 1999, Marian STOICA a fost cercetător științific debutant.
În intervalul 1999 - 2000, Marian STOICA a fost preparator universitar.
În intervalul 2000 - 2002, Marian STOICA a fost asistent universitar.
În intervalul 2002 - 2006, Marian STOICA a fost lector universitar.
În intervalul 2006 - 2007, Marian STOICA a fost conferențiar universitar.
Din anul 2007, la vârsta de 33 de ani, Marian STOICA este profesor universitar.
În aprilie 2002, Marian STOICA a susținut teza de doctorat coordonată de profesorul universitar Ion Gh. ROȘCA, referită prin:
Marian STOICA - Forme de muncă și activități în societatea informațională, ASE București, 2002, 239 pag.
Marian STOICA a scris cărți referite prin:
Marian STOICA - Sisteme informaționale economice: concepte și studii de caz, Editura ASE, București, 2005, 252 pag., ISBN: 973-594-723-4
Ion Gh. ROȘCA, Marian STOICA - Algoritmi și programe de prelucrare a fișierelor, Editura ASE, București, 1999, 163 pag., ISBN: 973-946-236-7
Ion Gh. ROȘCA, Marian STOICA - Algoritmi în programare: aplicații, Editura ASE, București, 2003, 182 pag., ISBN: 973-594-251-8
Bogdan GHILIC-MICU, Marian STOICA - Organizația virtuală, Editura Economică, București, 2004, 302 pag., ISBN: 9737090454
Bogdan GHILIC-MICU, Marian STOICA - eActivitățile în societatea informațională, Editura Economică, București, 2002, 270 pag., ISBN: 973-590-589-2
Bogdan GHILIC-MICU, Marinela MIRCEA, Marian STOICA - Algoritmi și scheme logice cu exemplificare în C, Editura ASE, 2017, 227 pag., ISBN: 978-606-340-208-1
Bogdan GHILIC-MICU, Marian STOICA, Cătălina COCIANU - Bazele programării calculatoarelor: suport de curs, Editura ASE, București, 2013, 199 pag., ISBN: 978-606-505-757-9
Bogdan GHILIC-MICU, Marian STOICA, Marinela MIRCEA - Bazele programării calculatoarelor: suport de seminar, Editura ASE, București, 2013, 131 pag., ISBN: 978-606-505-758-6
Ion Gh. ROȘCA, Bogdan GHILIC-MICU, Cătălina COCIANU, Marian STOICA - Programarea calculatoarelor: algoritmi în programare, Editura ASE, București, 2007, 218 pag., ISBN: 978-973-594-923-5
Am în mână cartea referită prin:
Marian STOICA, Bogdan GHILIC-MICU, Constanța BODEA, Marinela MIRCEA - Managementul sistemelor informaționale, Editura ASE, 2012, 285 pag., ISBN: 978-606-505-574-2.
Această carte am primit-o cu autograf de la Marian STOICA, tânărul pentru care am manifestat la începutul carierei sale acea încredere legată de faptul că el să se ocupe de disciplina Analiza și Proiectarea Sistemelor Informatice - APSIE, după pensionarea titularului de disciplină. Marian a acceptat, iar disciplina a parcurs etape de evoluție de excepție, ajungând să fie unul dintre pilonii informaticii economice din ziua de azi.
La paginile 277 - 285 se află o bibliografie cu 154 titluri, din care 23 sunt materiale scrise de autori români. Marian STOICA este prezent acolo cu 6 lucrări. Webgrafia este prezentă cu 18 referințe. Materialele din bibliografie au fost publicate pe o perioadă definită între 1956 - 2012, ceea ce arată că în domeniul sistemelor informaționale există lucrări clasice, de referință, fără uzură morală semnificativă.
Introducerea se află la paginile 9 - 10 și clarifică fiecare cuvânt folosit de autori în titlul lucrării în contextul guvernanței tehnologiei informației, al managementului documentelor electronice și al semnăturii electronice, toate cu efecte fundamentale asupra a tot ceea ce se știa despre analiza și proiectarea sistemelor informaționale economice - APSIE, disciplină pe care și eu am învățat-o în studenția mea, undeva în anul universitar 1968 - 1969.
Cartea are 10 capitole, după cum urmează:
Capitolul 1 de la paginile 11 - 34, intitulat Sistemul - perspectiva cibernetică, prezintă organizațiile ca sisteme cibernetice și abordează legitățile sistemelor cibernetice: legea varietății necesare, legea conexiunii inverse, principiul emergenței, principiul entropiei negative. Cele 16 figuri incluse de autori în acest capitol sunt sugestive. Acest mod nou de a vedea sistemele de producție, sistemele informaționale, ca fluxuri suprapuse, având fiecare dinamica sa, reprezintă un mod nou de a prezenta problematica, mult mai aproape de realitățile economice, mai ales în contextul creșterii complexității proceselor în care prelucrarea informației este esențială pentru fundamentarea deciziilor.
Capitolul 2 de la paginile 35 - 61, intitulat Informația economică, clarifică o serie de concepte precum date, informații, cunoștințe, redundanță, paginile 37 - 50. Sunt analizate caracteristici de calitate ale informațiilor grupate pe dimensiuni. Dimensiunea timp: planificare, actualitate, frecvență, moment de timp. Dimensiunea formă: claritate, nivel de detaliere, secvențialitate, mod de prezentare, suport. Dimensiunea conținut: acuratețe, relevanță, completitudine, obiectiv, performanță. Tot aici este abordat ciclul de viață al informației, paginile 55 - 63, care include etapele: culegere, transmitere, prelucrare, utilizare, stocare, cu luarea în considerare a uzurii morale, nu a uzurii fizice.
Capitolul 3 de la paginile 62 - 87, intitulat Comunicarea în cadrul sistemelor informaționale economice, prezintă elemente esențiale ale comunicării, accentul fiind pus pe mesaj și pe operațiile cu mesaje, unde autorii au un aport interesant legat de formalizare, paginile 69 - 73. Definițiile date în tabelul 3.1 de la paginile 77 - 78 sunt riguroase. Este abordat sistemul informațional ca sistem cibernetic, iar cele 6 entități descrise la paginile 83 - 86 vin să dea substanță întregului demers. Apreciez citările efectuate de autori, mai ales pentru figura clasică a grafului informațional, de la pagina 85.
Capitolul 4 de la paginile 88 - 118, intitulat Arhitecturi de întreprindere. Modele arhitecturale, prezintă o nouă abordare a unor concepte clasice, folosind arhitecturi. Se vorbește despre arhitectura întreprinderii AÎ, cu diferite modele asociate, așa cum este modelul stratificat. Tabelul 4.1 de la pagina 98 concentrează principii arhitecturale. La paginile 99 - 100 sunt prezentate 32 de modele de arhitecturi, dezvoltate de diferite companii. Autorii prezintă 20 de avantaje ale utilizării modelelor bazate pe arhitecturi, dar și 9 dezavantaje ale utilizării modelelor arhitecturale. La paginile 105 - 118 se prezintă în detaliu câteva dintre modelele arhitecturale mai importante precum ZACHMAN, EAP, FEAF, TEAF, CIMOSA.
Capitolul 5 de la paginile 119 - 152, intitulat Decizii economice, abordează modul în care deciziile economice sunt fundamentate de utilizarea unor informații de calitate. La paginile 133 - 134 autorii definesc și structurează sistemul decizional al unei organizații, iar la pagina 140 sunt date 14 principii de structurare organizatorică. Tot aici este definit și detaliat conceptul de cultură organizațională. Față de abordările vechi, noul context eliberat de efortul considerabil de derulare a unor operații brute de lucru cu date permite deplasarea abordării de la latura cantitativă, bazată pe efort, la latura calitativă, bazată pe analiză și fundamentare optimală.
Capitolul 6 de la paginile 153 - 189, intitulat Analiza informațional-decizională, prezintă concepte noi legate de analiza informațional-decizională, bazată pe existența de fluxuri, care satisfac 8 cerințe (pagina 162). Sunt definite matrici. Se fac proiectări și reproiectări, ceea ce evidențiază caracterul iterativ al procesului. Tot aici sunt propuși indicatori pentru măsurarea cantității de informație. Se propun exemple concrete, paginile 180 - 183. Abordarea este pragmatică.
Capitolul 7 de la paginile 185 - 205, intitulat Guvernanța tehnologiei informației, este un capitol absolut nou al acestei discipline, care punctează caracterul integrator al aspectelor ce caracterizează o întreprindere care produce, care derulează afaceri și care urmărește obținerea de profit. Abordarea din punct de vedere informatic este subordonată derulării afacerilor. Figurile și tabelele incluse aici arată capacitatea autorilor de a sistematiza informațiile și de a le face ușor de înțeles.
Capitolul 8 de la paginile 206 - 232, intitulat Managementul documentelor electronice, prezintă tipologii de aplicații destinate managementului de documente. Tabelul 8.1 de la pagina 218 concentrează informații legate de 43 de astfel de produse software, din care 10 sunt open source. Autorii vin cu o serie de detalii absolut necesare celor care doresc să știe care este rolul unui astfel de produs, mai ales că, în contextul actual, există o mare varietate de documente și încă lumea nu este familiarizată cu marcarea momentului în care documentul intră într-un punct de lucru și, respectiv, iese de acolo și se vede exact durata procesării și, mai ales, cine a executat procesarea, lucru absolut incomod pentru cei încadrați în categoria numită birocrați.
Capitolul 9 de la paginile 233 - 254, intitulat Fluxuri de lucru (workflow), prezintă concepte de bază și fluxuri ale documentelor electronice. Autorii identifică mai multe tipuri de fluxuri, după criterii de clasificare și propun o arhitectură pentru o tehnologie din 1998, care își menține actualitatea, pagina 246. Diagramele de fluxuri, paginile 250 - 254, clarifică multe dintre problemele practice întâlnite în organizații.
Capitolul 10 de la paginile 255 - 274, intitulat Semnătura digitală - componentă a fluxurilor electronice de lucru, abordează multe aspecte concrete ale semnăturii electronice în contextul managementului sistemelor informaționale. Figurile 10.3 și 10.4 clarifică aspecte ale integrității fără confidențialitate și a celei cu confidențialitate, ceea ce în managementul de documente electronice face diferența, iar decizia de a alege un mod de lucru sau un altul este esențială. Sunt prezentate modalități efective de a obține semnătura digitală, de a o folosi și, mai ales, de a o gestiona eficient.
Cartea are și o anexă ce cuprinde lista de acronime folosite de autori.
Apreciez cartea ca fiind altceva în zona managementului sistemelor informaționale moderne și este meritul autorilor de a schimba abordarea, căci acum, când informatica a atins un stadiu extrem de avansat, a mai folosi concepte perimate este un mod contraproductiv de a soluționa probleme într-un timp scurt, mai ales că, în vremurile de demult, când se pornea realizarea unui sistem informațional perfecționat, durata era de cel puțin cinci ani, timp în care evoluția informaticii face ca soluția la cheie să fie grav afectată de uzura morală. Autorii rezolvă problema decalajelor tocmai prin integrarea de produse software de maximă generalitate prin definirea de parametri specifici, care le particularizează fiecărui context din organizația pentru care se definește un sistem informațional cu managementul aferent.
Am în mână cartea referită prin:
Bogdan GHILIC-MICU, Marian STOICA - Organizația virtuală, Editura Economică, 2004, 302 pag, ISBN: 973-709-045-4
abc
|
La paginile 297 - 302 se află bibliografia care include 105 titluri de lucrări publicate în intervalul 1973 - 2001. Autorii români sunt prezenți prin lucrarea lui Ion Traian ȘTEFĂNESCU din anul 2000, intitulată Tratatul elementar de drept al muncii. La nivelul anilor 2000 - 2004, subiectul întreprinderii virtuale era la începuturi și nu apăruseră în literatura autohtonă lucrări relevante.
Cartea are 7 capitole.
Capitolul 1, de la paginile 9 - 46, intitulat Cadrul funcțional al organizațiilor virtuale, este apreciat prin modul intuitiv de a porni demersul prezentării unor concepte extrem de complexe, căci organizația virtuală ia forme concrete de echipe virtuale, proiecte virtuale, organizații virtuale temporare, dar și de organizații virtuale permanente, care diferă unele de celelalte prin nivelul de utilizare TIC, prin durată, prin misiune, prin apartenența la grup și prin gradul de implicare. Figurile 1.1 - 1.9 sunt sugestive și ajută la înțelegerea aspectelor descrise în text. Știind preocupările unuia dintre autorii acestei cărți în zona analizei și proiectării sistemelor informaționale din întreprinderile clasice, am văzut că trecerea spre sistemele informaționale din organizația virtuală este abordată ținând seama de particularitățile acestui nou tip de organizații, iar soluția dată în figura 1.8 este realistă și eficientă. Am apreciat că organizația virtuală este privită ca sistem deschis, căci indiferent de natura obiectului muncii din organizația virtuală, ea rămâne conectată la societate numai datorită caracterului său deschis, dat de activitățile echipei virtuale.
Capitolul 2, de la paginile 47 - 94, intitulat Virtualizarea muncii, prezintă virtualizarea ca pe un proces complex, dinamic, evolutiv, care aduce schimbări radicale în raporturile dintre cei ce lucrează într-o organizație clasică, din moment ce se trece la lucrul de acasă, și care aduce schimbări fundamentale dacă este vorba de o organizație virtuală. Virtualizarea are ca efect crearea unui nou context legat de mediul de muncă în care apare izolarea, se schimbă esența locului de muncă, comunicarea în echipa virtuală capătă noi valențe, aspectul colaborativ se accentuează, eficiența muncii are alte modalități de a fi măsurată, iar proiectele capătă un rol special în a experimenta variante în procesul de virtualizare, până când sistemele se stabilizează. Am apreciat demersul autorilor, mai ales că au abordat subiectul de la simplu la complex, căci structurile organizaționale în noul context suportă schimbări dramatice, iar a munci nu mai înseamnă a da cu barosul, a da la lopată, ci a apăsa inteligent tastele unui calculator.
Capitolul 3, de la paginile 95 - 136, intitulat Aspecte manageriale, îl familiarizează pe cititor cu aspectele din zona managementului în noul context în care dispare atelierul sau secția sau biroul unde lucrează muncitori sau funcționari sau programatori, dispar uneltele, liniile de producție, fișetele cu dosare, telefoanele de pe birou, dispar solicitările de a merge la șef și dispar și dialogurile dintre salariați, dar în schimb fiecare membru al echipei și managerul au fiecare un calculator, și totul se rezumă la a schimba mesaje, la a lucra la calculator și la a comunica rezultate, tot sub formă de mesaje. Este adevărat că și în mediul virtual apar zone potențiale de conflict, figura 3.2, dar specificul relațiilor proprii telelucrului, figura 3.3, schimbă radical întregul context, cu efecte dramatice asupra managementului și numai acei manageri care au capacitatea de a face față schimbărilor structurale vor reuși. Managementul în mediul virtual este altceva și autorii definesc corect acest aspect.
Capitolul 4, de la paginile 137 - 166, intitulat Aspecte legislative, prezintă cum trebuie analizat contextul legislativ în noul context în care afacerile electronice definesc noi tipuri de muncă, în timp și spațiu, căci activitățile în organizația virtuală înseamnă altceva, duratele înseamnă altceva, efortul de a derula astfel de activități se măsoară altfel și tot așa. Noul context este analizat de autori și faptul că ei au studiat abordări din diferite țări arată deschidere spre o gândire flexibilă, în care criteriile de eficiență sunt dominante. Subcapitolul 4.4 este destinat legislației corespondenței electronice, iar acestui aspect i se acordă o importanță deosebită, căci schimbul de mesaje îmbracă în toate variantele de afaceri electronice elemente specifice corespondenței electronice, fără ca musai să fie vorba de e-mail. Capitolul 4.5, destinat muncii la domiciliu, citit azi, arată caracterul vizionar al autorilor, căci în anul 2004 lucrul la domiciliu la noi era o excepție, în timp ce în pandemie era un domeniu generalizat și așa a rămas și azi, căci ceea ce au descris autorii în acest subcapitol a devenit realitate acum.
abc
|
Capitolul 5, de la paginile 167 - 220, intitulat Organizația virtuală și afacerile electronice, prezintă unele modele de afaceri electronice, în contextul definirii de strategii specifice, căci noul mod de a derula afaceri impune regândirea lor, figura 5.3 de la pagina 175. Sunt identificate 7 tipologii de strategii, paginile 173 - 183. În acest capitol apar 4 tabele care sintetizează foarte clar elemente definitorii pentru organizațiile virtuale și 18 figuri care dau raporturi între diferite componente, pentru a clarifica și mai bine ceea ce este prezentat în textele ce enumeră componente care apar în derularea de afaceri electronice.
Capitolul 6, de la paginile 221 - 250, Echipa virtuală, prezintă conceptul de echipă virtuală, în contextul în care încrederea joacă un rol esențial, dar există modalități în care managementul specific echipei virtuale are menirea de a aduce corecții pe măsură ce controlul identifică abateri față de ceea ce s-a stabilit inițial. Autorii alocă un spațiu important comunicării în cadrul echipelor virtuale, căci există mari diferențe în modul în care se comunică între cei ce formează o echipă virtuală și cei care formează o echipă de la un loc de muncă real, definit ca spațiu, ca obiective, ca persoane și mai ales ca interese personale. Sunt analizate dimensiunile spațiilor interpersonale, distanța interpersonală, unghiul de orientare, ocheadele și ipotezele, care luate toate în ansamblul lor schimbă modul în care echipa virtuală funcționează din moment ce managerul echipei este cel de care depinde intensitatea cooperării, colaborării și coordonării dintre membrii echipei, căci el definește totul și echipa funcționează exact cum acesta își dorește.
Capitolul 7, de la paginile 251 - 296, intitulat E-Learning, prezintă e-learningul ca o nouă abordare în educație, care este cu totul altceva decât mutarea mecanică în activitatea cu calculatorul a modului clasic de derulare a lecțiilor, așa cum se întâmplă cu lecțiile televizate sau prin utilizarea de fișiere cu texte și imagini, dublate din când în când de o voce care fie citește, fie face un rezumat, căci e-learning înseamnă utilizarea resurselor oferite de calculator și de multimedia în dezvoltarea de procese educaționale la distanță, în care elevul joacă un rol activ, ca element care se instruiește și este evaluat.
Autorii prezintă trăsăturile metodologiei Six Sigma și prezintă la nivel de detaliu definirea, măsurarea, analiza, îmbunătățirea, controlul, finalitatea, paginile 281 - 283. Subcapitolul 7.5 este destinat prezentării principiilor andragogice în e-learning, cu luarea în considerație a 6 motivații, pagina 290, de învățare rapidă, cu respectarea cerințelor de acoperire la un înalt nivel calitativ a cerințelor de asigurare a acelor elemente care permit acoperirea competențelor. Autorii sintetizează, pentru a oferi claritate demersului lor, multe dintre elementele specifice e-learningului în tabelele 7.1 - 7.4 de la paginile 266 - 271.
Am recitit cu același interes cartea ca acum 22 de ani și mă gândesc că dacă societatea ar fi făcut doar 5% în intervalul 2004 - 2020, în pandemia de COVID-19 nu am mai fi orbecăit și nu ne-am mai fi speriat de întunericul în care ne aflam și am fi fost de o mie de ori mai eficienți în serviciile publice, în derularea activităților din școli și, mai ales, în relațiile dintre noi.
Bogdan și Marian mi-au fost studenți acum mulți ani și i-am remarcat la vremea studenției lor, iar prin tot ceea ce au făcut, au confirmat.
Bogdan GHILIC-MICU a finalizat stagiul său doctoral în anul 1996 prin susținerea tezei de doctorat intitulate Informatizarea activității bursei de valori.
Marian STOICA a susținut teza de doctorat intitulată Forme de muncă și activități în societatea informațională, în anul 2002.
Se vede că autorii au avut preocupări în domeniul informaticii economice de top, iar cartea pe care am analizat-o aici confirmă că sunt doi cercetători valoroși, care abordează teme de mare actualitate pentru domeniul lor de interes.
(21 noiembrie 2026 Mahalaua Vitanului)
|