|
Am în mână cartea referită prin:
*** - Organizarea și proiectarea sistemelor informaționale economice (machetă), Tipografia ASE, București, 1982, cd. 226bis, 632pg.
Pe coperta interioară a căreia figurează o lungă listă de coautori formată din: Constantin APOSTOL, Marius BĂCESCU, Vasile BIȚĂ, Constantin IONESCU, Vasile LĂZĂRESCU, Ion LUNGU, Mircea MANOLE, Valeriu PESCARU, Marin PREDESCU, Gheorghe SABĂU, Traian SURCEL, Ilie TAMAșȘ Ion TEODOR, Octavian ZAHARIA. Urmărind aceste nume, ne dăm seama că profesorul Constantin IONESCU avea un colectiv de autori format din specialiști redutabili, fiecare având rezultate concrete în domeniul informaticii aplicate.
Fără a greși spun că profesorul doctor docent Constantin IONESCU este adevăratul făuritor al școlii de APSIE - Analiza și Proiectarea Sistemelor Informaționale Economice, pentru că:
- a reușit să închege un colectiv puternic format din tineri valoroși
- a avut o viziune clară în ceea ce privește punctul final care a trebuit să fie atins
- a dispus de resursele și de tactul necesar pentru a dezvolta un proces de cercetare
- a descătușat energii creatoare
- a lucrat sistematic pe principii de colegialitate
- a abordat totul cu mare flexibilitate fără a respinge ideile valoroase
- a dezvoltat o atmosferă propice soluționării marilor probleme
- a definit și realizat un proiect știind de unde și cu cine pleacă și unde trebuie să ajungă
- a impus seriozitate maximă
- a discutat și a controlat tot ceea ce se elabora.
Dacă este analizată lista de autori se vede că acolo sunt incluși atât tineri, cât și specialiști cu vastă experiență, iar dispunerea lor în ordine alfabetică arată respectul pe care îl impunea profesorul C. Ionescu tuturor colaboratorilor, dar și respectul pe care el îl avea față de aceștia, fie că era vorba de un asistent foarte tânăr, fie că era vorba de un specialist recunoscut așa cum erau Vasile BIȚĂ sau Valeriu PESCARU.
Analizând bibliografia, se observă că începe cu documentele de partid și cu o cuvântare a lui Ceaușescu, exact cum erau ritualurile acelor vremuri. Să nu se uite că un decan a pierdut fotoliul tocmai pentru că tolerase ca la o anumită disciplină să apară cursuri care nu conțineau în introducere, dar și în bibliografie, referiri la documentele de partid și la cuvântări, pentru că totul se derula sub înțeleapta îndrumare a politicului. Nici 2+2 nu avea cum să facă 4 în acele vremuri dacă nu era specificat un citat dintr-o glăsuire a lui Nicolae CEAUȘESCU.
Bibliografia conține lucrări elaborate de specialiști români, autorii înșiși introducând câte una sau două lucrări elaborate de ei. și școala de la Cluj de informatică este prezentă prin lucrările lui Teodor RUS și Vasile PETEANU, dar și șase lucrări elaborate de I.C.I., știut fiind faptul că acolo nu era tradiția scrierii de materiale de autor, ci publicarea de documentații, metodologii și ghiduri ușor anonime.
Lucrarea este elaborată înainte de apariția internetului și deci nu este poluată de copy-paste și de discontinuitățile preluărilor fără discernământ. Cred că trebuie și în ziua de azi analizată ca exemplu de cei ce doresc să elaboreze o lucrare științifică sau un manual pentru studenți pentru că:
- titlul are câteva cuvinte cheie
- cuvintele cheie se regăsesc distinct în capitole
- fiecare capitol are la rândul lui în titlu cuvinte cheie
- subcapitolele au toate elementele legate de ceea ce anunță că se tratează în capitol
- conceptele sunt definite și după aceea sunt utilizate
- formulele sunt construite după un tipic în care este specificat indicatorul, apoi expresia analitică, după care sunt date explicațiile legate de variabilele independente
- sunt incluse și rezultate originale obținute de autori și care ulterior au fost dezvoltate și publicate în teze de doctorat.
Oricare dintre capitole este analizat, se vede:
- seriozitatea structurării
- nivelul de profunzime al abordării
- coerența succesiunii subcapitolelor
- controlul redundanței
- asigurarea consistenței în raport cu celelalte părți
- dezvoltarea graduală.
Capitolul I de la paginile 1 - 15 este intitulat Sistemul informațional economic, parte integrantă a sistemului de conducere științifică a activității economice și sociale
Capitolul al II-lea de la paginile este intitulat
Capitolul al III-lea de la paginile este intitulat
Capitolul al IV-lea de la paginile este intitulat
Capitolul al V-lea de la paginile este intitulat
Capitolul al VI-lea de la paginile este intitulat
Capitolul al VII-lea de la paginile este intitulat
Capitolul al VIII-lea de la paginile 272 - 318, este intitulat Sistemul informatic-instrument al conducerii social- economice
Capitolul al IX-lea de la paginile 319 - 375, este intitulat Proiectarea funcționalș a sistemului informatic
Capitolul al X-lea de la paginile 376 - 518 este intitulat Proiectarea organizșrii datelor în sistemele informatice
Capitolul al XI-lea de la paginile 519 - 566, este intitulat Roiectarea tehnologiei de prelucrare a datelor și elaborarea programelor
Capitolul al XII-lea de la paginile 567 - 589, intitulat Implementarea, exploatarea și punerea în funcțiune, este destinat implementării, exploatării și mentenanței sistemului informațional nou, de la paginile 567 - 589. Există două subcapitole: primul destinat implementării și al doilea tratează la pachet exploatarea și mentenanța. Cine ar scrie acum acest capitol, cu siguranță ar structura demersul pe trei subcapitole și ar face un șablon în care să asigure tratarea omogenă a implementării, exploatării și mentenanței. Numai că în acele vremuri, lucrurile stăteau cu totul altfel, mentenanța fiind un vis frumos dar prea îndepărtat. Exploatarea era aproape implicită, întrucât nu era separat dezvoltatorul de sistem de cel care îl exploatează, totul fiind o simbioză și un proces de asistare permanentă pentru că prelucrarea la distanță nu exista decât în imaginația foarte multor informaticieni, iar despre realitatea virtuală se știa din literatura lui Jules Verne, cărțile acestuia apărând în ediții frumos copertate în alb.
Lucrarea este rezultatul unui efort extraordinar al autorilor și numeroasele scheme, tabele, grafice și figuri arată preocupările acestora de a sintetiza și mai ales de a face prezentări clare și sugestive. Cartea pe care o am la dispoziție a fost a unui student care a subliniat ceea ce era mai important. Am recitit acele fraze subliniate de student și mi-am dat seama că ele includ elemente esențiale, indispensabile unui viitor specialist și sunt asemeni unor definiții, exact cum au juriștii mici ziceri în limba latină, pe care ei le numesc principii de drept roman. Cred că dacă cineva va avea răbdarea să reediteze această lucrare, va pune la dispoziția specialiștilor, după mai mult de trei decenii, o lucrare proaspătă, de mare actualitate, deși în IT&C uzura morală este dramatică.
(20 septembrie 2026 Mahalaua Vitanului)
revenire
| |